Nene, ajutați-mă! Mama doarme de 3 zile și a apărut un MIROS ciudat!

Pe canapea, cu trupul inert acoperit doar cu o pătură, Olia părea mai degrabă o păpușă de ceară decât o ființă vie. Ochii ei erau pe jumătate deschiși, sticloși, iar gura, ușor întredeschisă, lăsa să se vadă colțul unei limbi învinețite. Mirosul era greu, înțepător, un amestec de parfum vechi și moarte.

Unchiul Boris a făcut câțiva pași înapoi, și-a dus mâna la gură, apoi a apucat telefonul mobil.

— „Ira! Sună la ambulanță! Repede! Cred că… e moartă!”

Marișa stătea lângă perete, cu păpușa în brațe, privind cum se desfășura totul. Ochii ei mari, obosiți, nu înțelegeau pe deplin ce se întâmplă, dar simțea că ceva era neregulă. Că mama ei nu va mai zâmbi. Că nu va mai mirosi niciodată a cafea și vanilie.

În următoarele minute, apartamentul s-a umplut de oameni. Medici, polițiști, asistenți sociali. Întrebări. Lacrimi. Vecini uimiți în ușă.

— „Fata a fost singură cu ea… trei zile?”
— „Da. A stat aici. S-a descurcat singură. Cinci ani…”

Una dintre asistente a ridicat-o pe Marișa în brațe, dar ea se zbătea:

— „Nu, nu vreau! Trebuie să-mi trezesc mami! Mami nu mă lasă singură niciodată!”

— „Puiule… mama ta e foarte obosită. Dar de acum, cineva va avea grijă de tine. Ești o fetiță foarte curajoasă.”

În acea zi, Marișa a fost dusă la spital pentru investigații. Era deshidratată, slăbită, dar în viață. Medicii au spus că e un miracol. Un înger păzitor.

În următoarele săptămâni, autoritățile au căutat rude. Tatăl – dispărut. Bunici – niciunul în viață. Vecinii, Boris și Ira, au început demersurile pentru a o lua în plasament.

Când i s-a cerut să-și aleagă o jucărie preferată, Marișa a ales păpușa ei cu ochi albaștri. Strâns lipită de ea, a rostit:

— „Ea a fost cu mine când mami dormea. Și m-a ascultat. Acum, o să dormim împreună… până vine mami în vis.”

Și în fiecare noapte, fetița visa același lucru.

Mama ei, stând pe marginea patului, zâmbitoare, spunându-i:

— „Bravo, iubita mea. Ai fost puternică. Și acum, o să te veghez mereu.”

Iar în cameră mirosea ușor a vanilie. A mângâiere. A mamă.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.