O să-mi aduc amanta de Revelion, — spuse soțul.

Se apropia Revelionul – sărbătoarea preferată a Kseniei. Dar nu avea deloc dispoziție festivă. Toți din jurul ei se agitau în febra pregătirilor: alegeau cadouri, discutau meniul pentru masa festivă, își cumpărau ținute – pur și simplu se bucurau de atmosfera magică a sărbătorilor. Iar ei nu-i venea decât să se închidă undeva și să plângă.

Cu o lună în urmă, soțul ei, Andrei, plecase brusc de acasă, aruncând asupra Kseniei un val de insulte și reproșuri. Chiar în fața copiilor, provocase un scandal groaznic. O jignise, îi spusese că s-a transformat într-o femeie bătrână și neatractivă, că nu mai era pentru el o enigmă.

Atunci, Ksenia fusese atât de șocată, încât doar îl asculta și plângea. Iar fiul lor de șapte ani, Denis, o mângâia și îi repeta că este cea mai bună mamă. Fetița lor de trei ani, Marinka, era și ea supărată. Luase o lopățică de jucărie, alergase la tatăl ei și îi dăduse o lovitură zdravănă peste picior, strigând: „Ești rău!”.

Se dovedise că Andrei avea de mult o altă femeie, dar Ksenia aflase abia când el însuși i-o spusese. Cum de nu observase semnele evidente rămânea un mister. Totul indicase că soțul ei avea o amantă: „deplasările în interes de serviciu” din ce în ce mai frecvente, disparițiile în weekend și faptul că nu mai vedea în ea acea femeie unică și dorită, pe care o iubise la început.

Ksenia intentase divorț și cerea împărțirea bunurilor. Știa că soțul ei nu avea să renunțe la partea lui în favoarea copiilor – nu era genul acela de bărbat. Așa că se pregătea pentru un proces lung și dificil.

Se ținea pe picioare doar datorită copiilor. Dar și ei sufereau după tatăl lor și, după o săptămână, începuseră să întrebe când se va întoarce acasă.

— Ce o să-mi aducă tata de Revelion? — întrebă Marinka. — O păpușă?

Deniska întrebase și el de câteva ori dacă tatăl său va veni și dacă îi va aduce telefonul mult visat, pe care îl ceruse de mult timp.

— Bine, o să vorbesc cu tata și o să-l întreb dacă vine la noi, — le promise Ksenia.

Pentru ea, să facă acest pas era extrem de dificil. Trădarea soțului îi distrusese complet dorința de a-l vedea sau de a-i auzi vocea. Dar nu avea ce face. Să se gândească doar la ea ar fi fost egoism. Copiii nu erau vinovați pentru problemele lor.

Formă numărul lui Andrei. Când îi auzi vocea, simți repulsie, neliniște și ură față de trădător. Abia se abținu să nu-i arunce în față toate cuvintele grele care îi stăteau pe limbă. Însă se limită la a-l întreba dacă avea de gând să vină să-i vadă pe copii, pentru că îl așteptau cu nerăbdare.

— Să vin la tine? Hmm, nu știu dacă pot…

— Nu la mine, la copii, îți repet. Le este dor de tine, — răspunse Ksenia calm.

— Am zilele dinainte de Revelion pline ochi. Petreceri de firmă, întâlniri, restaurante… Și, în plus, Sofi nu va fi de acord, — observă Andrei cinic.

— Andrei, ai măcar un pic de decență! Ce legătură are Sofi cu copiii? — izbucni Ksenia.

— Bine, bine… Nu țipa. M-ai convins, vin. Dar nu voi fi singur. Sofi vine cu mine. Sper că nu ai nimic împotrivă? În primul rând, nu mă lasă să vin singur la tine – asta e evident. Iar în al doilea rând, copiii trebuie să se obișnuiască treptat cu ea. Oricum îi voi lua la mine, așa că trebuie să o cunoască și să o îndrăgească.

În sufletul Kseniei se dezlănțuise o furtună de emoții. Durerea trădării bărbatului pe care îl iubise atât de mult, resentimentele, disperarea – toate se amestecau într-un nod strâns.

„Ce ticălos! Vrea să le obișnuiască pe copiii lui cu ea! Pe copiii noștri, cu o străină fără scrupule, care mi-a furat soțul! Sofi! Serios? O Sonka oarecare, dar ea se dă Sofi! O să vă arăt eu!”, gândea Ksenia.

Un plan perfect începea să se contureze în mintea ei.

— Bine, vino cu ea. Dar am și eu o condiție, — spuse Ksenia liniștită.

Andrei chicoti ironic.

— Hai, spune. Ce mai ai de gând?

— Trebuie să iei copiii la tine.

— Ce? Cum adică? Doar pentru sărbători, vrei să spui? Dar noi plecăm pe 2 ianuarie la Soci, avem hotelul rezervat o săptămână. Deci nu pot.

— Nu, Andrei, nu doar pentru sărbători. Ci definitiv. Odată ce vă întoarceți, poți veni să îi iei. Le voi împacheta toate lucrurile.

— Ai înnebunit? — izbucni Andrei.

— Andrei, hai să fim maturi. Ce s-a întâmplat, s-a întâmplat. Acum trebuie să ne adaptăm la noua realitate. Așa că te rog să nu mă insulți. Altfel, nu vom ajunge nicăieri.

— Dar de ce să iau eu copiii? De obicei rămân cu mama! Nu-i așa?

— Nu, nu întotdeauna. Depinde de ce stabilesc părinții. Iar eu îți cer să îi iei tu. Măcar pentru un an, doi.

Andrei amuți. Ksenia zâmbi interior, văzându-l atât de descumpănit.

— Și ce faci tu între timp? — întrebă el cu suspiciune.

— O să mă recăsătoresc. Viitorul meu soț vrea să petrecem timp împreună, doar noi doi. Știi cum e, să ne cunoaștem mai bine, să ne apropiem. Copiii ar fi un obstacol.

— Ai deja pe altcineva? — întrebă Andrei uluit.

— Da. E un bărbat matur, stabil, văduv. Mi-a cerut deja să ne căsătorim, dar așteptăm finalizarea divorțului.

Andrei tăcu. Părea că nu putea procesa ce tocmai auzise.

— Copiii nu vor accepta să stea cu mine! — încercă el o ultimă scăpare.

— Ba da, își doresc asta, — spuse Ksenia zâmbind. — Nu-i așa, Denis? Vrei să locuiești la tata?

— Da! — răspunse băiatul, ghicind jocul mamei.

— Și tu, Marinka?

— Vreau la tata! — chițăi fetița.

Andrei rămase fără cuvinte.

În seara de Revelion, Andrei și Sofi veniră cu cadouri, dar plecară rapid. Iar pe 9 ianuarie, Ksenia îl sună să-i spună să vină să ia copiii. După trei zile, Andrei îi aduse înapoi. Sofi îi dăduse afară – nu avea nevoie de copii străini. Odată cu ei, dispăruse și interesul pentru Andrei.

Ksenia și Andrei divorțară, dar el încă locuia cu ei – doar de dragul copiilor. Dar Ksenia nu îl mai iubea. Și visa la ziua în care își va găsi adevărata iubire. Pentru că avea dreptul la asta!