Irina își ținea respirația, simțind cum ceva nu se potrivește deloc. Parcă toate piesele puzzle-ului se adunau în jurul ei, dar imaginea finală era încă neclară. Un fior rece îi trecu peste ceafă. Pavel nu dispăruse niciodată atât de mult. Mai ales la o petrecere organizată fix pentru părinții lui. Iar privirile celor doi bărbați … Citește mai mult
După ce și-a așezat ultimele haine în șifonier, Săndel s-a oprit câteva clipe și a privit în gol. Își dădea seama cât de ușor poate un gând, o bănuială și-o vorbă aruncată la nervi să-ți dărâme liniștea din casă. Tania îl privea cu brațele încrucișate, dar chipul ei nu mai arăta supărare, ci o curioasă … Citește mai mult
După ce i-am spus PIN-ul, s-a întors pe călcâie și a ieșit val-vârtej din cameră, bombănind în continuare. L-am auzit cum îi dădea maică-sii mesaj, probabil bucuros că i se mai deschidea încă o dată „pușculița”. Eu am rămas câteva secunde în pat, cu ochii holbați în tavan. Știam că ziua aceea avea să fie … Citește mai mult
Ioana s-a uitat la picăturile de cafea care îi alunecau pe încheietură. Nu s-a grăbit să le șteargă. Respirația ei a rămas calmă, aproape prea calmă pentru cineva abia stropit cu o cafea fierbinte. Cei din jur se opreau unul câte unul din mestecat, simțind că urmează ceva. Munteanu continua să râdă cu prietenii lui, … Citește mai mult
…Și exact în clipa aia, ușa grea de lemn a restaurantului s-a deschis cu un scârțâit scurt, dar atât de ascuțit încât toate privirile s-au întors imediat. Bodyguardul meu, Alex, a intrat primul. Nu era genul de om pe care îl treci cu vederea: înalt, lat în umeri, cu privirea calmă, dar rece ca o … Citește mai mult
…și m-am prins pe loc că adevărul care urma să iasă la lumină avea să doară mai tare decât orice lovitură. M-am sprijinit de marginea patului, încercând să-mi țin echilibrul. Iulian făcea pași mici înapoi, evitând privirea mea, în timp ce femeia continua să mă studieze ca și cum încerca să îmbine două piese de … Citește mai mult
Cuvintele lui m-au lovit drept în piept, ca și cum cineva ar fi deschis brusc o ușă pe care o crezusem încuiată pentru totdeauna. L-am poftit să se așeze, rușinată că stătea în mijlocul unei camere mici, cu pereți scorojIți, în adăpostul acela unde abia încăpeau două paturi și un cuier. Bărbatul s-a așezat cu … Citește mai mult
Horațiu a încremenit. Picioarele i s-au tăiat ca și cum pământul i-ar fi fugit de sub el. Lia simțea cum îi bate inima în urechi, ca o tobă spartă. Nici vântul, nici pădurea nu puteau să scoată un asemenea sunet. Era o voce omenească. O voce… prea cunoscută. Au mai făcut un pas, apoi încă … Citește mai mult
Recepționerul s-a ridicat brusc de pe scaun, cu cardul încă în mâna lui, uitându-se pe ecran ca și cum acolo ar fi apărut o fantomă. Apoi, într-un ton mult mai respectuos decât cel de mai devreme, a spus: „Revin imediat.” Și a dispărut într-un birou micuț din spatele tejghelei, închizând ușa după el. Am rămas … Citește mai mult
Am închis telefonul și am rămas câteva clipe nemișcată în mijlocul grădinii, încercând să-mi potolesc tremurul. Aerul rece mirosea a pământ umed și a început de iarnă, dar în mine fierbea o căldură care nu avea nimic pașnic. Mă simțeam ca o sobă veche care stă să explodeze. Nu pentru casă, deși era tot ce … Citește mai mult