Pentru el, eram doar soția lui „jenantă, fără școală”. La gala anuală, ca să nu se facă de râs, m-a prezentat directorului general drept „bonă”. Am strâns din dinți. Dar o oră mai târziu, sora lui a vărsat intenționat vin roșu pe rochia mea albă și, arătând spre podea, a zis pe un ton ascuțit: … Citește mai mult
Coliba scârțâia la fiecare adiere de vânt, iar ploaia se strecura printre bucățile de tablă ruginite. Noaptea, frigul le intra în oase, dar niciunul nu se plângea. Nu mai aveau cui. Ion se trezea înainte de zori, când dealul era încă învăluit într-o ceață groasă. Își lega cureaua peste cămașa uzată, își lua târnăcopul și … Citește mai mult
Din prima zi, casa mea nu a mai fost casa mea. Ana a început să mute lucrurile. A pus mileuri pe mesele mele, icoane pe pereți, a schimbat perdelele fără să mă întrebe. Gheorghe ocupa televizorul din sufragerie de dimineață până seara, pe știri și emisiuni politice, bombănind constant. — Așa nu e bine, dom’le… … Citește mai mult
Zilele următoare au trecut greu, ca prin ceață.Nu ne-am vorbit aproape deloc. Ioana ieșea din cameră doar ca să mănânce sau să plece la facultate.Eu o salutam.Ea răspundea scurt sau deloc. Elena încerca să țină echilibrul în casă, dar se simțea că ceva s-a rupt.Nu mai era căldura de altădată.Doar pași, uși și tăceri. Cu … Citește mai mult
Am urcat încet scările spre camera mea, camera „provizorie”, cum o numea Ana, deși locuiam acolo de aproape doi ani. Am deschis dulapul și am privit hainele puține, ordonate, modeste. Viața mea încăpea în două valize. În timp ce împachetam, mi-am amintit de Elena. De felul în care mă privea când îi spuneam că poate … Citește mai mult
Au trecut patru ani de atunci. Viața mea, văzută din afară, părea un succes de revistă. Mașină scumpă, apartament într-un cartier bun, vacanțe în străinătate. Dar înăuntru era un gol pe care nu-l mai puteam acoperi cu nimic. Veronica și cu mine trăiam ca doi colegi politicoși. Totul era corect, aranjat, rece. Niciun râs adevărat. … Citește mai mult
Nu m-a întrebat cum mă simt. Nu m-a întrebat dacă doare. A scos doar un plic din geantă și l-a lăsat pe noptieră, lângă perfuzie. Actele de divorț. „Nu mai pot cu viața asta”, a spus. „Tu stai acasă, eu car tot greul. Nici măcar n-ai copii ca să zici că faci ceva.” Am închis … Citește mai mult
Plicul era gros. Mult mai gros decât ar fi fost normal pentru o simplă hârtie. Maria s-a așezat încet pe scaunul de lângă masă, cu inima bătându-i nebunește. A desfăcut plicul cu grijă, de parcă se temea că ceea ce urma să vadă s-ar putea destrăma. Înăuntru erau bani. Bancnote de 100 de lei, una … Citește mai mult
Nadia a rămas câteva secunde tăcută. Întrebarea i se părea stranie, de parcă cineva o trezise brusc dintr-un somn lung. – Nu, – a spus încet. – Sau… nu încă. Oleg a zâmbit ușor, fără insistență. – Ar trebui să vă gândiți. În brutăriile noastre vin mulți oameni. Avem și colțuri cu produse locale. Lucruri … Citește mai mult
Vești uriașe pentru România vin de la Bruxelles: țara noastră a obținut o victorie importantă după ani de așteptare. Decizia-cheie marchează o etapă în care România se bucură de avantaje concrete și de o poziție mai puternică în Uniunea Europeană. Unul dintre cele mai vizibile câștiguri este libertatea completă de circulație în spațiul Schengen. Practic, românii … Citește mai mult