— Matei, mama ta… a plecat, a spus tata, cu vocea tremurându-i ușor. Nu se va mai întoarce. Nu înțelegeam. Cum ar putea să nu se mai întoarcă? Promisese înghețată, jucării noi, o zi la plajă. — Dar valizele noastre? Marea? am întrebat, simțind cum lacrimile mi se adună în colțul ochilor. Tata a oftat … Citește mai mult
Când Elena a ridicat capota portbagajului, respirația i s-a oprit pentru o clipă. Acolo, aranjate cu grijă, se aflau patru ghiozdane noi, fiecare într-o culoare diferită – roșu, albastru, verde și galben. Lângă ele era o cutie mare de carton. Cu mâini tremurânde, Elena a deschis cutia și a găsit-o plină cu rechizite școlare – … Citește mai mult
Cu degetele tremurânde, Victor a desfăcut foaia de hârtie îngălbenită de timp. Cuvintele tatălui său, scrise cu o caligrafie îngrijită, parcă prindeau viață în fața ochilor săi. „Dragul meu fiu, Dacă citești această scrisoare, înseamnă că ți-ai respectat promisiunea și au trecut deja zece ani de când am plecat dintre voi. Mi-aș fi dorit atât … Citește mai mult
Garajul meu era de nerecunoscut. Podeaua murdară pe care o lăsasem acum două zile strălucea de curățenie. Cutiile care fuseseră împrăștiate haotic erau acum aranjate ordonat de-a lungul unui perete. În colțul din spate, acolo unde fusese doar o saltea veche cu câteva pături, era acum un fel de dormitor improvizat, modest dar aranjat cu … Citește mai mult
L-am urât mereu pe tata pentru că era mecanic de motociclete, nu doctor sau avocat, ca părinții prietenilor mei. Simțeam o rușine arzătoare în piept de fiecare dată când venea la liceu pe Harley-ul lui bătrân, cu vesta de piele pătată de ulei și barba căruntă fluturând în vânt. Nici nu-i spuneam „tată” în fața … Citește mai mult
Fetița o luă înainte, vorbind întruna. În cinci minute, Alexei știa tot. Știa că ea îi spusese mamei să nu bea apă rece pe căldură și că, din păcate, mama se îmbolnăvise. Liza venise la mormântul bunicii, care murise cu un an în urmă. Bunica ar fi certat-o pe mamă și atunci aceasta nu s-ar … Citește mai mult
— Taci! strigă o voce diferită, aspră și disperată. Am încercat totul, înțelegi? Totul! Nu-mi mai rămâne nicio speranță. Maria se apropie de poartă, iar Baron o flancă protector. Simțea două prezențe – una slabă, aproape stinsă, și alta agitată, plină de frică și disperare. — Vă pot ajuta cu ceva? întrebă ea cu voce … Citește mai mult
— Nu știu, — a murmurat ea, încercând să-și stăpânească lacrimile, — nu depindea de mine. Victor Alexescu, aparent plictisit de acest subiect, a schimbat conversația, adresându-i fiului său niște întrebări medicale. Iar Ida Vitalian a început să o întrebe pe Dana despre interesele ei. Fata simțea cum tensiunea din interiorul ei crește, iar apartamentul … Citește mai mult
Mâinile Marinei tremurau în timp ce continua să citească scrisoarea Elenei Pavlovna. „Am știut dintotdeauna ce fel de om este Anton. Încă din copilărie a fost lacom și egoist. Când te-a adus acasă prima dată, mi-am dat seama că ești prea bună pentru el. Dar te-am îndrăgit imediat, Marina, și când a apărut micuțul Radu, … Citește mai mult
Dar viitoarea soacră, de a cărei părere Anastasia se temea cel mai mult, s-a comportat reținut-politicos, fără indicii de negativism sau, cu atât mai puțin, agresivitate. — Ei, cum ți-au părut părinții mei? — întrebă apoi Petru. — Normali. Mai ales tatăl. — Da… Tata e un vultur! Iar mama — un mare strateg. A … Citește mai mult