Dintre cele 12 semne, Fecioara este adesea indicată ca zodia care nu se poate abține de la bârfe, lansează observații tăioase și poate afișa o anumită viclenie în relațiile de zi cu zi. Nu e vorba de răutate absolută, ci de un amestec de perfecționism și spirit critic care, scăpate de sub control, se transformă în comentarii făcute pe la … Citește mai mult
Am rămas singur, cu carnetul în față, simțind cum inima îmi bate nebunește. Fiecare pagină parcă striga numele tatălui meu, povestind zilele lui dinainte să dispară, frământările și temerile pe care nimeni nu le cunoștea. Era scris cu migală, de mână, cu cerneală ce se estompa, dar fiecare cuvânt avea greutate. Mama mea… toate sacrificiile … Citește mai mult
În săptămânile ce au urmat, Emilia a început să caute orice oportunitate. Știa că nu poate conta pe nimeni și că singura ei șansă era să folosească tot ce avea: mintea, răbdarea și determinarea. A început cu mici investiții, economii ascunse, sfaturi primite de la prietenele de la adăpost, și a transformat fiecare leu într-un … Citește mai mult
Arnav nu era ca ceilalți bărbați… el era bolnav de o teamă profundă de apropiere. Crescut într-o familie în care fiecare gest era controlat, fiecare decizie atent supravegheată, el nu știa să iubească fără să fie paralizat de frică. Nu fusese niciodată învățat să aibă încredere sau să arate afecțiune. Inițial, nu am înțeles nimic. Lângă … Citește mai mult
Telefonul îi alunecă aproape din mână. Îl strânse din reflex, ca și cum de aparatul acela atârna însăși viața ei. Nu mai apucă să rostească nimic. Alexandru închisese deja. Rămase câteva secunde nemișcată, ascultând cum ploaia începea să bată în geam. O lovi un val de amețeală, ca atunci când primești o lovitură pe care … Citește mai mult
Am intrat în cameră cu inima zvâcnindu-mi în piept. Mirosul de levănțică din încăpere, așternuturile albe, lumina caldă… nimic nu părea amenințător. Dar în mine era o furtună. Îmi simțeam palmele reci, iar plicul ascuns în rochie îmi apăsa pe șold ca o dovadă că nu visasem. Daniel s-a așezat pe marginea patului și m-a … Citește mai mult
În clipa aceea, nimeni nu mai respira. Parcă și farfuriile de pe masă se uitau mirate la Alex, care părea că se micșorează pe scaunul lui. Ina și-a coborât încet paharul, iar liniștea aceea apăsătoare îi făcea pe toți invitații să privească ba la ea, ba la bărbatul care până ieri se credea stăpân pe … Citește mai mult
Exact în dimineața zilei a noua, când tanti Ioana a ajuns iar la secție, înainte să deschidă gura, comisarul i-a făcut semn să aștepte. Era mai agitat decât de obicei, iar pe hol se simțea o energie ciudată, ceva între emoție și tensiune. „Doamnă Ioana… cred că avem pe cineva.” Ea a simțit cum îi … Citește mai mult
Daniel s-a apropiat de mine instinctiv, ca și cum ar fi simțit că urma să se întâmple ceva mare. I-am pus mâna pe umăr, dar brațul îmi tremura. Iulian făcuse câțiva pași spre noi, însă se oprise, de parcă îi era teamă să nu ne sperie. Privirea lui trecea când la mine, când la copil, … Citește mai mult
Înăuntru erau trei hârtii îndoite atent și un bilet mic, scris tot de mâna lui Roberto. „Antonia, dacă citești asta, înseamnă că nu mai sunt. Tot ce e aici este pentru liniștea ta. Te rog să ai încredere în mine, chiar și acum.” Mi-au dat lacrimile, dar nu de durere. Era altceva… un fel de … Citește mai mult