Am stat câteva secunde cu telefonul la ureche, fără să scot un cuvânt. Inima îmi bătea atât de tare, încât o simțeam în gât. Nici nu știam dacă vreau sau nu să merg. O parte din mine voia să se ascundă sub pătură și să lase totul să ardă fără mine. Dar tonul Sorinei… nu … Citește mai mult
— Cum îl cheamă? a reușit el să întrebe, abia șoptit. Vocea îi tremura. Nu mai semăna deloc cu bărbatul sigur pe el care negocia contracte de sute de mii de lei fără să clipească. — Andrei, a răspuns ea simplu. Un nume obișnuit. Un nume românesc.Un nume care l-a lovit mai tare decât orice … Citește mai mult
…despre ea. Ana a simțit cum îi fuge pământul de sub picioare. Nu era genul de om curios sau suspicios, dar tonul lor, apropierea lor, felul în care Mihai își trecea mâna pe frunte — toate îi dădeau o presimțire rea. — Mamă, nu mai pot ascunde mult, spunea Mihai, cu voce joasă. O să … Citește mai mult
…purtând un șorț alb pătat cu urme de sos, cu părul prins la spate și cu ochii obosiți, dar la fel de frumoși ca în ziua în care se îndrăgostise de ea. Burta rotunjită îi trăda sarcina, iar pe deget strălucea un inel simplu, diferit de cel scump și greu pe care Ricardo i-l pusese … Citește mai mult
Cuvintele lui m-au lovit mai tare decât orice instrucție dură din anii care au urmat. Atunci am tăcut. M-am ridicat, mi-am strâns farfuria și am dus-o la chiuvetă. N-am plâns. Nici atunci, nici mai târziu. Doar am plecat. Anii au trecut unul după altul, ca niște marșuri lungi. Sibiu, apoi misiuni, cursuri, exerciții, nopți nedormite. … Citește mai mult
În prag a apărut o femeie în vârstă, cu părul alb prins la spate și ochi calzi, dar obosiți. — Pe cine căutați? a întrebat ea, cu o voce blândă. — Bună ziua… mă numesc Andrei. Cred că tatăl meu m-a trimis aici, am spus stângaci, arătând spre camionetă. Femeia m-a privit atent câteva secunde, … Citește mai mult
— Tată! Cuvântul izbucni din gura lui Michael Thompson ca un tunet care sfărâmă furtuna. Holul întreg amuți și mai mult, dacă se putea. Bătrânul întoarse capul, iar zâmbetul slab de mai devreme se transformă într-o expresie caldă, plină de ușurare. — Michael, șopti el, glasul tremurând, dar ochii strălucind. Un val de șoc trecu … Citește mai mult
M-am apropiat încet, cu mâinile ude și încă tremurând de la emoțiile zilei. După tot ce trăisem, după toate cuvintele, jurămintele și speranțele din ziua aia, ultimul lucru la care mă așteptam era un seif deschis și un Dan palid ca varul. Ușa metalică a trosnit ușor când a tras-o spre el. În interior… o … Citește mai mult
Marina a lăsat paharul jos cu grijă, ca și cum zgomotul ar fi putut sparge ceva fragil din aer. A inspirat adânc. Nu tremura. Asta l-a surprins chiar și pe ea. — Bine, Victor, a spus calm. Atunci hai să vorbim pe bune. Galina a strâmbat din nas. Jana și-a ridicat pentru o clipă ochii … Citește mai mult
În acel moment, am simțit cum îmi tremură genunchii. Nu știam dacă să iau telefonul și să fug ori să-l rog pe Ișu să-mi explice totul până la capăt. Am tras aer în piept și am privit ecranul, fără să clipesc. Mesajele erau multe. Conversații lungi. Planuri. Sume. Date. Totul părea a fi o schemă … Citește mai mult