stiricalitative

Maria nu s-a oprit din lucru. — Vreau să țin copiii în viață — a spus simplu. Tanti Elena a tăcut. S-a uitat la pereții umpluți cu coceni, la mâinile crăpate ale Mariei, la copilul care adormise pe spatele ei. A doua zi a venit iar. De data asta cu un braț de coceni în … Citește mai mult

În următoarele trei săptămâni, nu am spus nimic. Am zâmbit. Am gătit. Am mers la evenimente. Am făcut programări la salon cu Andreea, ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. Între timp, eu schimbam tot. Liviu credea că doar el știe legea.Nu știa că eu știu oamenii. Am discutat cu un notar vechi, recomandat … Citește mai mult

A răspuns după al treilea apel. Vocea lui calmă m-a ținut dreaptă. „Doamnă Popescu, ce pot face pentru dumneavoastră?” Pentru prima dată în viața mea, nu am mai spus „nu vreau să deranjez”. I-am spus direct. Vreau să schimb tot. Casa era pe numele meu. Conturile erau pe numele meu. Economiile strânse din salariul lui … Citește mai mult

…și pentru câteva secunde nimeni nu a respirat. Andrei a zâmbit strâmb. Genul acela de zâmbet pe care îl afișezi când speri că totul e o glumă proastă. — Clara, ce faci? a șoptit el printre dinți. Am ridicat mapa pe care o aveam în mână. — Fac ordine. Am făcut semn tehnicianului din spate. … Citește mai mult

Rămăsese fără cuvinte, dar ceva în ea se crăpase atunci. Nu tare. Nu cu zgomot. Doar o fisură fină, care de atunci se tot lărgea. Stând lângă pătuțul Luminiței, a privit mânuțele mici strânse în pumni. Copilul ei. Bucata ei de suflet. „Putea să nască un băiat…” Cuvintele soacrei îi răsunau și acum în minte. … Citește mai mult

Nu ajunsesem nici la capătul străzii când mi-am dat seama că îmi uitasem mapa cu actele pentru contract. Fără ele, tot zborul era degeaba. Am înjurat printre dinți și am întors mașina. „Două minute și plec iar”, mi-am spus. Când am intrat pe poartă, ceva era diferit. Casa, de obicei liniștită, avea un aer apăsător. … Citește mai mult

Valentina l-a privit lung. Atât de liniștit părea. Atât de sigur pe el. Își lua geaca, își verifica ceasul, fredona încet o melodie auzită la radio. „Pentru inimă”, a repetat ea în gând. — Bine, du-te, a spus calm. Dar să nu stai mult. — O oră, cel mult, a răspuns el, evitându-i privirea. Ușa … Citește mai mult

A luat telefonul și s-a uitat la poza Anei, care încă îi era fundal. Ea zâmbea, cu lumina aceea în ochi care făcea totul să pară mai ușor… Lumina aceea din ochii Anei îl urmărea și acum. Gheorghe a lăsat telefonul pe birou și și-a acoperit fața cu mâinile. Pentru prima dată după doi ani, … Citește mai mult

Ion s-a ridicat în capul oaselor și a privit-o lung. Tamara avea ochii roșii, dar în ei nu mai era furie. Era altceva. O hotărâre pe care el nu o mai văzuse până atunci. — Tamara… dar dacă nu e al meu? — Și dacă nu e? — i-a răspuns ea încet. — E un … Citește mai mult

Focul trosnea liniștit. În baraca noastră era cald. Matei se uita la mine, iar în privirea lui nu mai era frică. Era încredere. — Ține, tată, a spus el și a mai pus un lemn pe foc, exact cum îl învățasem. În clipa aceea am înțeles ceva simplu și greu în același timp: nu casa … Citește mai mult