stiricalitative 
Un murmur neliniștit se ridică dintre cei prezenți. Oamenii își făceau semnul crucii, iar băncile trosneau sub mișcările celor care se foiau. Nimeni nu mai văzuse un animal atât de hotărât, ca și cum ar fi încercat să strige în locul unui om. Laura își încleștă pumnii pe genunchi. Se simțea prinsă între respectul pentru … Citește mai mult
Deși masa era una simplă, cu o ciorbă de cartofi și o bucată de pâine uscată, pentru ei avea gust de sărbătoare. Copiii mâncau râzând, iar el îi privea cu o lumină în ochi care nu se stinge niciodată din sufletul unui părinte. Anii au trecut repede. Ruxandra s-a dovedit a fi o fată silitoare, … Citește mai mult
Ușa s-a deschis cu un clinchet sec, iar mirosul de cafea prăjită i-a izbit nările. Pașii i-au fost grei, de parcă fiecare clipă din trecut îl trăgea înapoi. Ea nu-l văzuse încă. Copiii da. Unul dintre băieți i-a arătat discret cu degetul. Cel mai mic, cu ochii largi și părul creț, a încremenit. Ceilalți doi … Citește mai mult
Pentru o secundă, am crezut că nu aud bine. „Casa asta e a noastră acum”, a spus el, trăgând un alt gât de bere. „Iulia e fiica lor. Avem și noi drepturi.” Mama a încercat să spună ceva, dar vocea i s-a frânt. Tata s-a ridicat greu din fotoliu. L-am văzut cum își caută bastonul, … Citește mai mult
Pentru prima dată după mult timp, Clara a simțit că trecutul nu mai vine peste ea ca o furtună, ci ca un test. A luat invitația din nou în mână. Gala urma să aibă loc la București, într-un hotel de lux din centrul orașului. Ținuta – elegantă. Confirmare – obligatorie. A zâmbit ușor. Nu mai … Citește mai mult
…și eu nu mai eram femeia care plângea în pernă și ierta tot. În noaptea aceea n-am dormit deloc. Am stat la biroul meu din sufrageria mare, cu pereții îmbrăcați în lemn și tabloul cu „Carul cu boi” deasupra șemineului, și am ascultat înregistrarea de zeci de ori. Fiecare cuvânt era ca un cui bătut … Citește mai mult
…mult mai adânc decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Am simțit cum mi se taie respirația. Curtea noastră, cu mușcatele roșii la ferestre și banca veche din lemn pe care stăteam vara la povești, părea dintr-odată un loc străin. Parcă nu mai era casa mea. Mama s-a desprins din îmbrățișare, dar îl ținea pe Radu … Citește mai mult
Tata a izbucnit în râs. Un râs scurt, batjocoritor. „Ești nebun”, a mormăit, dar mâna i s-a dus totuși spre hârtie. A desfăcut-o cu mișcări nervoase. Mama s-a apropiat și ea, ștergându-și mâinile de șorț. Andreea s-a ridicat de la masă, brusc interesată. În bucătărie s-a făcut liniște. Se auzea doar ceasul de pe perete. … Citește mai mult
„Am vândut casa”, i-am zis calm, dar în mine fierbea totul.Toată lumea s-a oprit din mâncat. Furculițele s-au oprit în aer. Se auzea doar ticăitul ceasului din bucătărie. „Cum adică ai vândut casa?” a întrebat Mihai, ridicându-se brusc.„Casa noastră! Ai înnebunit?” M-am ridicat și eu, ținându-mi lacrimile.„Casa asta n-a mai fost a noastră din momentul … Citește mai mult
„Dragă Lucia, Poate că nu am fost omul care să știe cum să-și arate sentimentele. Poate că nu te-am îmbrățișat atât de des pe cât ar fi trebuit. Dar să știi că te-am văzut. Te-am văzut crescând, luptând, învățând. Te-am văzut cum ai rămas mereu dreaptă, chiar și atunci când nu aveai sprijin. Ana a … Citește mai mult