stiricalitative

În noaptea aceea, am stat mult timp pe gânduri. Mă uitam la mine în oglindă și vedeam o femeie obosită, cu mâinile crăpate de la detergent și cu părul prins neglijent. Nu mai eram tânăra care dansa cu el la nunți sau râdea până dimineața. Eram doar o umbră a femeii care îl iubise necondiționat. … Citește mai mult

— Ce se întâmplă aici? — vocea lui Mihai Tomescu era calmă, dar tăioasă ca o lamă. Nimeni nu a răspuns. Doar pașii lui se auzeau pe marmura lucioasă, apropiindu-se. Emilia și-a dat seama că toată lumea o privea, de parcă ar fi comis o crimă. — Domnule Tomescu, — a spus ea tremurând, — … Citește mai mult

Ana a rămas în prag, cu degetele strânse pe marginea cămășii, ca și cum materialul acela ar fi fost singurul lucru care o mai ținea în picioare. Andrei închidea fermoarul geamantanului cu gesturi nervoase, fără să-i arunce măcar o privire. Pentru o clipă, Ana a avut impresia că vremea se oprise, că tot ce au … Citește mai mult

Când flăcările au început să mănânce lemnele și căldura a prins viață în încăpere, am simțit cum îmi revine suflul. Bărbatul rămânea nemișcat, cu fața palidă și respirația abia perceptibilă. M-am așezat lângă el, ținând pătura strâns peste pieptul lui. Mi-am întins mâinile către sobă ca să-mi încălzesc degetele înghețate. Privindu-l, mi-am dat seama cât … Citește mai mult

Diana a râs, sprijinindu-și fruntea de umărul lui: — Lasă, că nu mă stric așa ușor. Dar, în sufletul ei, emoțiile se amestecau. Bucurie, teamă, speranță, grijă. Vârsta, drumul, mutările, viața militară… toate îi treceau prin minte. Se așezase pe pat și și-a mângâiat burtica abia închipuită, încercând să simtă ceva, orice. Iar Matei, cu … Citește mai mult

Pe biletul acela scria doar atât:„Nu mai pot, Tudor.” Atât. Patru cuvinte. Dar au lovit mai tare decât orice urlet, orice ceartă, orice reproș aruncat de el în toți acei ani. Când a ridicat biletul și l-a citit, pentru prima dată în mult timp s-a făcut liniște în casa noastră. O liniște grea, care-l ținea … Citește mai mult

De acolo au început, încet, fisurile.Nu le vedeam, pentru că eram prea ocupată să construiesc. Prea îndrăgostită. Prea optimistă. După căsătorie, am muncit pe rupte ca să deschid hotelul meu.Ani de economii, credite, nopți nedormite, drumuri la bancă și la furnizori, hârtii peste hârtii… dar într-un final am reușit.Un hotel de patru stele, cochet, într-o … Citește mai mult

Exact în secunda aceea, privirea Ramonei s-a schimbat. Din aroganță s-a transformat într-o curiozitate neliniștită, apoi într-o mică teamă pe care doar eu o observasem. Eu însă am rămas calmă. Țineam telefonul la ureche și simțeam cum roata norocului se întoarce încet, dar sigur. — „Da”, am răspuns zâmbind. „Sunt în hol. Aș avea nevoie … Citește mai mult

Exact în clipa aceea, Mihai a inspirat adânc, ca și cum ar fi adunat în el ani de tăcere. Nu s-a mișcat din loc, dar ochii lui, atât de liniștiți înainte, căpătaseră o intensitate care o făcea pe Claudia să-și simtă inima în gât. „N-a fost ceva ce am ales”, a murmurat el. Claudia a … Citește mai mult

…o grămadă de hârtii cu datorie, înmănuncheate frumos, fiecare cu un colțișor îndoit. Le-am luat în mână tremurând. Nu erau doar câteva — erau zeci. M-am așezat pe marginea patului, cu inima bătându-mi în urechi. Nu îmi venea să cred. Sume mari. Unele de 2.000 de lei, altele de 5.000. Unele semnate, altele scrise de … Citește mai mult