M-am întors acasă mai devreme decât de obicei
Isabela stătea pe marginea canapelei, cu mâinile strânse una într-alta, ca și cum încerca să nu se destrame. Călin era aplecat puțin spre ea, cu coatele pe genunchi, ascultând atent. Nu se atingeau. Dar tensiunea din aer era suficientă cât să-mi taie respirația. — Domnule Popescu… a șoptit ea. Trebuie să vă spun ceva. Inima … Citește mai mult