Astăzi este președintele României, însă drumul până la Cotroceni a fost departe de a semăna cu un parcurs clasic de politician. Nicușor Dan a fost, înainte de toate, copilul cu părul creț, cu sandale și șosete, care mergea cu oile la păscut și prefera cărțile de matematică în locul basmelor. Povestea lui de viață este una care depășește orice scenariu politic și vorbește despre muncă, discreție, geniu și o ambiție tăcută.
Dintr-o copilărie modestă, spre un destin neașteptat
Crescut la Făgăraș, într-o familie simplă, Nicușor Dan nu a avut parte de confort sau privilegii. Tatăl lucra ca muncitor la combinatul chimic, mama era contabilă, iar copilăria a fost marcată de muncă fizică și responsabilități. Fără vacanțe exotice sau distracții costisitoare, zilele lui se împărțeau între sapă, coasă, grija animalelor și orele petrecute citind.
Încă de mic, a învățat ce înseamnă efortul și disciplina. Mergea cu oile, cosea fânul, muncea alături de familie și, în puținele momente libere, se refugia în cărți. Nu era copilul zgomotos sau dornic de atenție, ci unul retras, atent, cu o curiozitate intelectuală ieșită din comun:
„Am trăit într-o familie normală, noi aveam oi, veneau oile seara, le băgam în curte, ne mai lua tata, nu ne plăcea deloc, dar nu aveam ce să facem, ne mai lua la sapă, ne trimitea cu oile, chiar şi la coasă m-a luat de câteva ori.”
„Mergeam la el acasă, ne jucam pe acoperiş şi aruncam cu pungi de apă după oamenii de pe stradă. Nu era pedepsit pentru că nu se aflau” – Silviu, prietenul lui Nicușor Dan.
Elevul tăcut care îi punea pe profesori în dificultate
La școală, Nicușor Dan nu părea „geniul clasei”. Nu epata, nu se lăuda cu rezultatele și nu căuta să iasă în evidență. Tocmai această discreție i-a surprins pe mulți. Când ridica mâna, însă, liniștea se așternea în clasă. Întrebările lui erau atât de avansate, încât uneori îi puneau în dificultate chiar și pe profesorii de matematică.
Fosta lui dirigintă avea să spună mai târziu că, dacă l-ai fi privit pe holurile școlii, nu ai fi ghicit niciodată că este cel mai strălucit elev. Prietenii își amintesc că unii profesori intrau cu emoții la orele de matematică, știind că Nicușor putea oricând să ridice o problemă la care nu exista un răspuns imediat:
„Dacă îl vedeai în curtea şcolii sau în sala de clasă, nu spuneai că el este deşteptul şcolii” – Elena Bogdan, fosta dirigintă.
„Anumitor profesori de matematică le era frică să vină la ore pentru întrebările pe care le punea” – Silviu, prietenul lui Nicușor Dan.
Sandale cu șosete și o minte sclipitoare
Imaginea adolescentului Nicușor Dan a rămas emblematică pentru cei care l-au cunoscut: păr creț, sandale purtate cu șosete și o atitudine ușor absentă. Nu era „băiatul cool”, dar era cel care învăța neîncetat. Aspectul exterior conta puțin pentru el; mintea era mereu concentrată pe idei, formule și probleme abstracte:
„Era foarte silitor. Îi plăcea cartea la nebunie şi l-a atras aşa de tare că a ajuns unde a ajuns” – Toma, unchiul lui Nicușor Dan
„El avea tot timpul… purta sandale şi şosete. Ştiu că râdem şi acum, eu cu o prietenă de-a mea, bună. Părul l-o tuns, dar a trecut şi la pantofi” – Corina, verișoara lui.
Performanțe care au dus România pe podium
Talentul său excepțional a fost confirmat rapid. În 1987 intră în lotul olimpic de matematică al României și obține aurul la Olimpiada Internațională din Cuba. Un an mai târziu, în Australia, reușește punctaj maxim, o performanță rară, care îl plasează printre cei mai valoroși tineri matematicieni ai lumii. De aici, drumul către marile universități occidentale s-a deschis firesc.
Sorbona, apoi întoarcerea acasă
După studiile la Universitatea din București, pleacă în Franța, unde își finalizează masterul și obține doctoratul în matematică la Sorbona, la doar 28 de ani. Ar fi putut rămâne în mediul academic occidental, dar a ales să se întoarcă în România. Devine cercetător la Academia Română, însă nu rămâne izolat în lumea ideilor. Intră în stradă, protestează, se implică civic și devine o voce puternică împotriva abuzurilor și corupției.
O iubire fără artificii
În această perioadă o cunoaște pe Mirabela, viitoarea sa soție. Povestea lor începe simplu, într-un club, fără fast sau strategii. Nicușor o invită la dans, îi cere numărul de telefon și, câteva zile mai târziu, o sună de la un telefon fix, invitând-o… la un meci de hochei. O relație construită fără aparențe, bazată pe naturalețe și respect.
De la activist la președinte
Convins că schimbarea reală nu se poate face doar din stradă, Nicușor Dan intră în politică. Înființează Uniunea Salvați Bucureștiul, care se transformă ulterior în USR. Ajunge deputat, apoi câștigă mandate succesive, iar în final reușește o victorie neașteptată în alegerile prezidențiale. Campania sa, lipsită de artificii, dar susținută de consecvență și credibilitate, a surprins întreaga țară.
Un președinte care refuză luxul
În ciuda funcției, Nicușor Dan rămâne același om simplu. Locuiește în continuare în apartamentul închiriat, își împarte timpul între muncă, familie și activități domestice. Vorbește deschis despre vase de spălat, haine puse la mașină și cine gătite acasă. Își notează ideile în carnețele și spune că ar vrea să poată merge, în continuare, cu metroul la serviciu.
Un destin intuit de cei apropiați
Pentru cei care l-au cunoscut din copilărie, ascensiunea sa nu a fost o surpriză. Profesori, rude și prieteni au văzut din timp seriozitatea, inteligența și determinarea care îl defineau. L-au susținut din umbră, convinși că drumul lui va duce departe:
„I-am zis că după ce salvează Bucureştiul să salveze şi România” – Corina, verișoara lui.
„Este acelaşi om pe care îl cunosc de ani de zile” – Silviu, prietenul lui Nicușor Dan.
Povestea lui Nicușor Dan nu este doar despre politică. Este o lecție despre modestie, caracter și perseverență. De la păscutul oilor în Făgăraș până la biroul de la Cotroceni, a demonstrat că un om poate ajunge sus fără privilegii și fără zgomot, atunci când are un crez puternic și nu renunță la sine.