Ion Radu avea 68 de ani când s-a mutat în apartamentul Rodicăi. Oficial, venise „temporar”, până se pune pe picioare după o problemă de sănătate. Neoficial, nimeni nu mai întreba când avea să plece. Se instalase încet, ca un lucru care nu mai poate fi mutat.
După dispariția Andreei, Ion a fost printre primii care au plâns. A mers la Poliție, a dat declarații, a bătut străzile cu afișe. Părea un bunic distrus.
Anii au trecut.
Rodica a îmbătrânit înainte de vreme. A slăbit, s-a îmbolnăvit, a ajuns să trăiască dintr-un salariu mic și speranța că, poate, într-o zi, fiica ei va bate la ușă. Ion a rămas cu ea. O ajuta în casă, făcea cumpărături, părea sprijinul ei.
Vecinii îi vedeau zilnic împreună.
În 2018, un apel anonim a schimbat totul.
Vocea de la telefon a spus doar atât:
„Căutați-o în casă. N-a plecat niciodată.”
Ancheta a fost redeschisă.
Când polițiștii au intrat din nou în apartament, Ion Radu avea 83 de ani. Slab, cu spatele cocoșat, dar cu ochii încă limpezi. La început a negat totul. Apoi, confruntat cu probele găsite într-o cameră încuiată din balconul închis, a cedat.
A mărturisit.
Andreea nu ieșise niciodată din bloc în acea zi. Bunicul o urmărise până pe scări, o convinsese să se întoarcă „doar o clipă”, și din acel moment viața ei se oprise.
Ani întregi, fata fusese ținută ascunsă chiar în casa în care mama ei plângea dispariția.
Ion a spus cu o voce stinsă că, după ce copilul crescuse, „au ajuns să trăiască ca soț și soție”. Cuvintele au căzut ca un trăsnet.
Andreea fusese izolată complet. Fără școală, fără prieteni, fără ieșiri. Crescuse între patru pereți, sub amenințare și frică. Bunicul controla totul. Îi spusese că mama ei nu o mai vrea, că afară este pericol, că doar el o poate proteja.
Când a murit, cu doi ani înainte de apelul anonim, Ion a îngropat adevărul odată cu ea. Sau așa credea.
Apelul fusese făcut de o vecină bătrână, care auzise ani la rând zgomote, șoapte, pași noaptea. Tăcuse de frică. Până când nu a mai putut dormi.
Rodica a aflat adevărul într-o sală de anchetă. A leșinat. Când și-a revenit, a urlat. Nu de durere. De vină.
Procesul a zguduit țara. Oamenii se întrebau cum a fost posibil. Cum nimeni n-a văzut. Cum o mamă a putut trăi ani întregi cu omul care îi distrusese copilul.
Ion Radu a fost condamnat, dar pedeapsa nu a adus liniște nimănui.
Astăzi, Rodica trăiește singură într-o garsonieră mică. Are fotografii cu Andreea pe pereți. Vorbește cu ea în fiecare seară.
Spune că, dacă ar putea da timpul înapoi, n-ar mai avea încredere oarbă. Ar întreba. Ar verifica. Ar asculta.
Pentru că uneori, cele mai groaznice secrete nu sunt ascunse departe.
Sunt chiar lângă noi.