Fostul premier Adrian Năstase a publicat vineri, 12 decembrie, o reacție amplă pe blogul său personal, în urma apariției documentarului Recorder „Justiție capturată”, material care a readus în prim-plan dezbaterea privind funcționarea sistemului judiciar din România. În mesajul său, Năstase combină observații critice, referințe istorice și ironii, susținând că problemele Justiției trebuie discutate în mod serios și în acord cu principiile europene.
Adrian Năstase pornește de la experiența sa din anul 2004, când, în calitate de prim-ministru, a coordonat adoptarea legilor justiției, considerate esențiale pentru închiderea negocierilor cu Uniunea Europeană pe capitolul Justiție și Afaceri Interne. În acest context, el afirmă că dezbaterea actuală este legitimă, dar că soluțiile vehiculate în spațiul public ar trebui analizate cu mai multă rigoare.
Una dintre cele mai comentate pasaje ale reacției sale vizează propunerea de a începe orice reformă a Justiției prin consultarea Monicăi Macovei, fost ministru al Justiției. Năstase face această sugestie într-un registru ironic, amintind de condamnarea definitivă a acesteia și exprimând speranța că nu este „foarte ocupată cu munca în folosul comunității”.
Fostul premier rememorează și momentul numirii Monicăi Macovei la conducerea Ministerului Justiției, în 2005, după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Traian Băsescu. Potrivit relatării sale, numirea ar fi avut loc la sugestia unor factori externi, iar misiunea fostului ministru ar fi fost declanșarea unei reforme profunde a sistemului. În acest sens, Năstase evocă ideea unui audit extern al Justiției, realizat de organizații internaționale, soluție pe care afirmă că ar recomanda-o și în prezent.
În continuare, Adrian Năstase enumeră, într-o notă critică, o serie de măsuri care ar fi caracterizat reformele din anii anteriori: angajarea răspunderii Guvernului pe legile Justiției, schimbarea șefilor de parchete și accesarea arhivei SIPA. El sugerează că astfel de practici ar fi condus la apariția unei „noi garnituri de magistrați ascultători”, afirmație care a generat reacții puternice.
Mesajul său include și referiri la perioada 2008–2010, când au avut loc schimbări importante la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Năstase amintește numirile făcute de Traian Băsescu și modificările legislative privind prescripția, despre care afirmă că ar fi avut impact direct asupra propriilor sale dosare.
De asemenea, fostul premier evocă practici precum condamnările bazate pe probe indirecte, transferurile controversate între parchete și instanțe, dar și rolul serviciilor de informații în actul de justiție, sugerând existența unor canale informale de comunicare.
În final, Adrian Năstase face referire la actualul context politic și la propunerile președintelui Nicușor Dan în domeniul Justiției, afirmând că acestea ar putea „deschide orizonturi noi”. El susține că o parte dintre mecanismele din perioada cunoscută drept cea a „binomului” s-ar fi pierdut și că ar fi nevoie de o reluare a presiunii publice și civice pentru o nouă reformă a sistemului.
Reacția fostului premier vine pe fondul dezvăluirilor din documentarul Recorder, care prezintă mărturii ale unor magistrați privind influența exercitată de președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea. Potrivit investigației, aceasta ar avea un rol determinant în deciziile sistemului, inclusiv prin intermediari din conducerea Curții de Apel București, aspecte care au alimentat o nouă dezbatere publică despre independența Justiției.