Tot mai mulți proprietari își montează camere video pentru a-și proteja locuința și bunurile. Legea permite supravegherea pe proprietatea privată, însă imaginile în care pot fi recunoscute persoane devin date cu caracter personal. Asta înseamnă că intră sub incidența regulilor GDPR și trebuie prelucrate responsabil: scop clar, minimizarea filmării, informare și securitate.
Ce spune legea pentru camerele montate la domiciliu
Scopul sistemului trebuie să fie legitim – de pildă, protejarea proprietății sau a siguranței familiei. Filmarea „din precauție”, fără o nevoie reală, poate fi considerată excesivă. În plus, unghiul camerelor trebuie reglat astfel încât să surprindă exclusiv curtea ta, nu ferestrele vecinilor și nici trotuarul ori partea carosabilă, în afara unor situații strict justificate.
Proprietarul care montează sistemul devine operator de date și are obligația de a informa persoanele care ar putea fi surprinse. Informarea se face prin semnalizare vizibilă, ușor de înțeles, care arată scopul, temeiul și cine este responsabilul cu prelucrarea datelor.
Nerespectarea acestor reguli poate atrage sancțiuni din partea autorității competente în materie de protecția datelor, iar persoanele filmate ilegal pot recurge la acțiuni civile pentru repararea prejudiciilor suferite.
Obligații practice pentru proprietari
1) Instalează pentru un scop precis. Definește clar de ce ai nevoie de sistem (de exemplu: prevenirea furturilor). Notează acest scop și păstrează-l neschimbat, pentru a evita utilizări incompatibile.
2) Orientează corect camerele. Setează unghiurile astfel încât să acoperi doar perimetrul tău. Maschează digital sau fizic zonele care ar putea prinde proprietăți vecine ori spațiul public.
3) Montează panouri de informare. Afișează, într-un loc vizibil, un anunț cu scopul sistemului, identitatea responsabilului și datele de contact pentru exercitarea drepturilor persoanelor vizate.
4) Limitează perioada de stocare. Înregistrările trebuie păstrate o perioadă rezonabilă – în practică, 30 de zile este termenul general folosit pentru retenție, cu prelungiri doar dacă există motive bine întemeiate (de exemplu, o anchetă în derulare).
5) Restricționează accesul. Doar persoane autorizate ar trebui să poată vizualiza imaginile. Configurează conturi separate și parole puternice, iar accesul nejustificat trebuie interzis.
6) Protejează sistemul. Actualizează firmware-ul, criptează accesul la dispozitive și la arhivă, și stabilește proceduri pentru exportul imaginilor atunci când este nevoie.
7) Respectă drepturile celor filmați. Persoanele pot cere informații despre prelucrare și, în anumite condiții, acces sau ștergerea unor înregistrări. Răspunde acestor solicitări într-un termen rezonabil și documentează deciziile luate.
8) Păstrează dovezi ale conformității. Ține o scurtă evidență a setărilor (scop, zone acoperite, durata de stocare, cine are acces). Te va ajuta dacă apar întrebări din partea autorităților sau a vecinilor.
Un test util: dacă o cameră poate „vedea” constant dincolo de gard, reevaluează poziționarea. Ajustarea unghiului sau folosirea unor zone de privacy masking te ajută să rămâi în limitele legii și să eviți conflicte cu vecinii.
Reține că informarea nu este doar o formalitate; ea arată transparență și responsabilitate. Iar 30 de zile pentru stocare este o regulă practică întâlnită frecvent; păstrează mai mult doar când există o justificare clară și temporară.
Dacă te muți într-o locuință cu sistem deja instalat, verifică ce se înregistrează, cine are acces și care este durata de retenție. Cere datele de administrare și ajustează setările pentru a te asigura că funcționează conform regulilor de mai sus.