Un proiect legislativ anunță o schimbare majoră pentru calendarul zilelor nelucrătoare din România, începând cu 2026. Inițiatorii propun reducerea numărului de libere legale de la 17 la 12, cu eliminarea a șase date marcante și adăugarea unei singure zile noi. Măsura ar urma să se aplice doar dacă actul normativ va fi adoptat.
Argumentul central invocat este creșterea productivității și diminuarea perioadelor de inactivitate din companii și instituții publice. Susținătorii proiectului spun că frecvența liberelor legale „sparge” fluxul de lucru, complică planificarea și generează costuri suplimentare cu înlocuirile sau cu decalajele din producție.
Zilele care ar dispărea din lista nelucrătoare
Conform propunerii, următoarele sărbători legale nu ar mai figura ca zile libere plătite:
• 6 ianuarie – Boboteaza
• 7 ianuarie – Sfântul Ioan Botezătorul
• 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române
• Vinerea Mare (ultima vineri înainte de Paște)
• 1 iunie – Ziua Copilului
• 30 noiembrie – Sfântul Andrei
Toate aceste date sunt, în prezent, sărbători legale în care salariații beneficiază de timp liber plătit. Eliminarea lor ar reduce considerabil perioadele de „pod” dintre weekenduri și alte libere, în special în lunile de început și de final de an. În termeni practici, în mai multe sectoare ar dispărea nevoia de reorganizare a schimburilor sau de recuperare ulterioară a activității.
O zi nouă, cu miză socială: 4 februarie
Ca element de echilibru, proiectul introduce o singură zi nelucrătoare nouă: 4 februarie – Ziua Mondială de Luptă Împotriva Cancerului. Inițiatorii subliniază rolul simbolic și educațional al acestei date, menită să stimuleze informarea publică despre prevenție, depistare timpurie și acces la tratament.
Ideea este ca această zi liberă să devină un prilej pentru campanii de conștientizare, participare la activități de screening și distribuirea de resurse utile privind factorii de risc. Spre deosebire de sărbătorile tradiționale, accentul se mută de la celebrare la sănătate publică, ceea ce ar putea implica parteneriate între instituții, angajatori și organizații non-guvernamentale.
Ce ar însemna pentru angajați: o recalibrare a planurilor de vacanță și a mini-vacanțelor, cu mai puține ferestre de escapadă în jurul weekendurilor. Ce ar însemna pentru angajatori: o programare mai lină a proiectelor și a turelor, cu potențiale beneficii în continuitatea operațională. Rămâne însă esențial faptul că toate modificările depind de parcursul legislativ și de forma finală a actului.
În lipsa celor 6 zile eliminate, anumite sectoare – de la producție la servicii publice – ar putea evita blocajele specifice perioadelor cu libere succesive. Pe de altă parte, pentru familii și pentru mediul educațional, mai puține zile nelucrătoare pot însemna mai multă stabilitate a programului, dar și necesitatea de a replanifica activitățile tradiționale asociate acestor date.
Calendarul muncii al fiecărei organizații ar trebui, în eventualitatea adoptării, să reflecte clar noile repere: evidența timpului lucrat, pontajele, procedurile pentru munca în zile de sărbătoare, precum și comunicarea internă privind evenimentele de pe 4 februarie. Pentru salariați, informarea din timp și adaptarea rezervărilor sau a programărilor medicale vor conta la fel de mult ca modificările legale propriu-zise.