Într-un dialog sincer și profund, Daciana Sârbu a vorbit despre una dintre cele mai intime experiențe ale vieții sale: adopția fiicei sale, Maria. Fostul europarlamentar a povestit cum, în urmă cu cinci ani, ea și Victor Ponta, împreună cu copiii lor, Irina și Andrei, au luat decizia de a-și lărgi familia.
Deși avea deja rolul de mamă, Daciana mărturisește că dorința de a adopta exista în sufletul ei de multă vreme, iar momentul în care această idee a devenit realitate a fost rodul unei hotărâri asumate de întreaga familie.
„Aveam multă iubire de oferit. Nu a fost o decizie impulsivă. Am decis împreună, toți patru. Fără acordul lor, nu am fi făcut acest pas. Eu mi-am dorit foarte mult să adopt. Nu-mi mai doream un copil pe cale naturală.”
Un început marcat de traumă și incertitudine
Maria provenea dintr-un mediu în care se confruntase cu respingerea, iar trauma abandonului a însoțit-o și în noua familie. Încă de la început, fetița punea întrebări care reflectau frica profundă de a fi din nou părăsită.
„Întreba mereu: «Și când mă duceți înapoi?». Era convinsă că și de această dată se va întâmpla la fel.”
Daciana a vorbit despre provocările acestui proces, despre fragilitatea emoțională a copilului, dar și despre lupta interioară pe care fiecare părinte adoptiv o duce:
„Sunt momente în care simți că eșuezi, că nu ești suficient. Și eu am simțit asta. M-am întrebat dacă sunt o mamă bună, dacă pot face față.”
În acele clipe grele, echilibrul a venit din parteneriatul ei cu Victor Ponta:
„Când nu mai puteam eu, prelua Victor. Și când nu mai putea el, preluam eu. Ne completam.”
„O adopție reușită nu e doar despre generozitate”
Daciana Sârbu subliniază că adopția este un drum complex, care presupune mai mult decât intenții bune. Este nevoie de răbdare, echilibru emoțional și, mai ales, disponibilitatea de a parcurge propriile vulnerabilități alături de cele ale copilului:
„Procesul în sine este greu, dar necesar. Te pregătește pentru ce urmează. Îți scoate la suprafață traume, limite, nesiguranțe.”
Ea a vorbit și despre etapa legală de 30 de zile în care părinții pot renunța la adopție – o prevedere care, în opinia ei, ar putea accentua instabilitatea afectivă a copilului:
„Este o perioadă inumană pentru un copil care deja a fost respins. Îi adâncește nesiguranța.”
Maria, parte dintr-un nou început
Povestea adopției, așa cum o descrie Daciana Sârbu, este una despre reconstrucție, încredere și răbdare. Maria a avut parte de un mediu stabil, în care să poată învăța că este iubită și acceptată necondiționat.
„Nu e doar despre a oferi o casă, ci despre a fi prezent în fiecare etapă, în fiecare criză. Să crești un copil care a trecut prin abandon înseamnă să crești și tu, ca om.”
În final, Daciana a transmis un mesaj simplu și profund: o adopție reușită este rezultatul unei decizii conștiente, nu a unui impuls. Este despre a oferi nu doar dragoste, ci și siguranță, înțelegere și timp.