În inima Munților Apuseni, într-un sătuc uitat de lume numit Poiana Cerbului, cu doar 83 de locuitori și semnal slab la telefon, s-a petrecut un eveniment care a cutremurat întreaga comunitate.
Ana Iova, o bătrână de 94 de ani, era cunoscută de toți ca „mama satului”. Fusese învățătoare, moașă, și ultima femeie care mai știa toate colindele vechi pe de rost. De 12 ani, Ana nu mai ieșise din casă, țintuită la pat de o paralizie care, spuneau medicii, era ireversibilă.
Dar într-o marți dimineață, pe la ora 5:30, vecina de peste drum a auzit un țipăt slab, dar plin de viață. Când a alergat la casa bătrânei, nu i-a venit să creadă ce vede: Ana stătea în picioare, cu palmele întinse spre cer și ochii în lacrimi. „Am simțit o mână caldă care m-a tras dincolo de întuneric. Nu pot explica, dar am știut că trebuie să mă ridic.”
Martorii au început imediat să vorbească despre un miracol. Unii spun că în noaptea de dinainte, deasupra casei s-ar fi văzut o lumină ciudată, alții că animalele din curte s-au liniștit brusc, de parcă ar fi fost hipnotizate.
Preotul satului, părintele Gavril, a venit a doua zi, dar nu a intrat în casă. A rostit o rugăciune din prag și a spus doar atât: „Acolo s-a petrecut ceva ce nu putem înțelege, dar trebuie să respectăm.”
Povestea s-a răspândit cu viteza fulgerului. Au venit jurnaliști, oameni de știință, și chiar un echipaj de televiziune din străinătate. Dar Ana a refuzat să plece din sat. Spune că nu vrea bani, nu vrea faimă — ci doar să le arate celor din jur că „minunile încă se întâmplă, dacă inima e curată.”
Aceasta este doar una dintre multele povești neștiute ale satelor românești. Crezi că e un miracol adevărat sau doar o coincidență? Spune-ne părerea ta în comentarii.
📌 Distribuie dacă și tu crezi în miracole!