Mama a avut ziua de naștere, dar din cauza muncii mi-am amintit de asta abia după trei zile. În loc să o sun și să-mi cer scuze, am decis să merg personal la ea, în sat, și să o felicit. Am cumpărat un buchet mare de flori, iar în loc de cadou am decis să-i dau bani.
Dar când am ajuns la mama, nu era nimeni acasă. Am bătut foarte mult la ușă, dar mama nu deschidea. Telefonul ei era închis. În capul meu au început să apară cele mai groaznice gânduri. Dacă nu o voi mai vedea niciodată? Ce fel de fiu sunt eu, dacă nici măcar nu pot să-mi sun propria mamă?
– Vai, dar tu ce cauți aici? – am auzit deodată o voce foarte cunoscută în spatele meu.
Mama a avut ziua de naștere, dar mi-am amintit de asta abia după trei zile: am decis să merg la ea, dar casa era pustie.
Mama a fost totul pentru mine. Când m-am căsătorit cu fata pe care o iubeam, mama ne-a dăruit o sumă mare de bani – și-a vândut partea de teren și ne-a dat toate economiile. Așa am reușit să ne cumpărăm un apartament în suburbia Kievului.
Apoi m-am luat cu viața. Muncă, afaceri, facturi, clienți. Într-o zi nici măcar n-am observat că trecuse ziua mamei. Mi-am dat seama abia după trei zile și am țipat de supărare.
Am fugit la ea așa cum eram – am cumpărat un buchet uriaș, am pus banii într-un plic și am plecat.
Dar casa era întunecată. Am sunat, am bătut la ușă, aproape că am spart-o.
– Fiule, ce cauți aici? – am auzit deodată în spate.
M-am întors – mama stătea cu o sacoșă în mână, din care ieșea o pâine.
– Mamă! Te-am sunat, dar nu ai răspuns!
– Am scăpat telefonul în fântână, – a dat din mână nepăsătoare. – L-am dus la reparat… dar la ce-mi trebuie mie?
– Mamă, eu… am uitat de ziua ta.
Ea a zâmbit.
– Important e că ai venit. Hai, intră, am un tort, facem un ceai.
Nu mi-a spus niciun cuvânt de reproș, nu m-a întrebat de ce mi-am amintit abia după trei zile. Doar îmi turna ceai, mă întreba despre soție, despre muncă, despre viață.
Am pus plicul cu bani în geanta ei cât nu se uita.
Când am plecat, îmi făcea cu mâna de pe prispă și, deodată, am înțeles – tot ce am eu se sprijină pe umerii ei.
Și mi-am promis: de acum înainte, umerii ei vor avea parte de odihnă.