Mă bucur că am decis să nu am copii. Acum am 70 de ani și nu regret deloc
DISCLAIMER: Acest site este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică.
Mi-am făcut o programare la dermatolog și am stat pe hol, așteptându-mi rândul. O femeie s-a așezat lângă mine și am început să vorbim. S-a dovedit a fi o interlocutoare plăcută, iar conversația noastră m-a făcut să reflectez asupra multor aspecte ale vieții.
Primul lucru care mi-a atras atenția a fost cât de elegantă și îngrijită era. I-aș fi dat cel mult 50 de ani. Dar în timpul conversației, mi-a mărturisit că are peste 70 de ani. Sincer, am fost uimită – arăta mult mai tânără decât femeile de vârsta ei.
Această femeie, care s-a prezentat ca Ana, mi-a povestit că a fost căsătorită de două ori, dar acum trăiește singură. Prima sa căsnicie s-a încheiat cu un divorț, deoarece nu și-a dorit copii.
Încă de la început, și-a avertizat soțul că nu vrea să aibă copii, dar după ce a împlinit 30 de ani, el a început să sugereze tot mai des că o familie adevărată ar trebui să aibă un copil. Cu toate acestea, instinctul matern nu i-a apărut niciodată și nu a fost dispusă să își schimbe convingerile. Pentru ea, a fost mai ușor să se despartă decât să renunțe la propriile principii. După o discuție sinceră, au decis să divorțeze.
Mai târziu, Ana s-a căsătorit cu un bărbat care avea deja un copil dintr-o căsnicie anterioară. Acesta nu își mai dorea alți copii, așa că subiectul nu a fost niciodată discutat. Au trăit fericiți împreună, însă viața lor comună a fost curmată tragic – soțul ei a murit într-un accident de mașină.
Ana a mărturisit că singurătatea nu o apasă deloc. Dimpotrivă, este fericită că poate trăi așa cum își dorește, fără să se adapteze la nevoile altcuiva. Este convinsă că a făcut alegerea corectă și nu regretă nimic.
Prietenele ei, care odinioară sperau că copiii lor vor avea grijă de ele, acum oftează dezamăgite. Copiii au crescut, și-au urmat propriul drum și nu sunt foarte interesați de părinții lor îmbătrâniți. Tocmai din acest motiv, Ana nu s-a gândit niciodată serios la maternitate – simțea că nu este drumul ei. Acum duce o viață împlinită și se bucură de fiecare moment. Lipsa copiilor i-a adus bucurie, nu tristețe.
— Un pahar cu apă?
Nu voi muri nici de foame, nici de boală. În timp ce prietenii mei își cheltuiau banii pe creșterea copiilor, eu i-am economisit. Iar acum aceste economii îmi sunt suficiente pentru a-mi asigura îngrijire și sprijin până la sfârșitul vieții!
Ce părere aveți despre această alegere? O considerați corectă?
