SOȚUL M-A PĂRĂSIT PENTRU ȘEFA LUI ÎN TIMP CE ERAM ÎNSĂRCINATĂ
DISCLAIMER: Acest site este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică.
„Vreau totul în scris,” am spus cu o voce surprinzător de calmă. „Un contract legal, semnat de amândoi.”
Veronica a râs. „Desigur. Mâine mergem la un notar.”
După plecarea lor, am plâns până când n-am mai avut lacrimi. Apoi am sunat la singurul număr care conta – avocata mea din facultate, Ioana.
„Vin imediat,” a spus ea după ce i-am povestit totul.
O oră mai târziu, Ioana îmi explica opțiunile în timp ce verificam împreună contractul prenupțial. Andrei făcuse o greșeală uriașă.
A doua zi, la birou, Veronica și Andrei au prezentat contractul lor absurd. L-am semnat fără ezitare, spre surprinderea lor.
„Mai am un document,” am spus, scoțând un plic. „Vreau să-l semnați și pe acesta.”
„Ce prostie mai e și asta?” a întrebat Veronica.
„Doar o formalitate. Confirmă că înțelegeți implicațiile legale ale separării unui copil de mama sa biologică fără proces de adopție legal.”
Au semnat, prea încrezători să citească atent.
Trei luni mai târziu, am născut gemenii – două fetițe perfecte, Elena și Sofia. Veronica a venit la spital, examinându-le ca pe niște obiecte.
„O iau pe cea mai mare,” a decis ea, arătând spre Elena.
Când au încercat să ia copilul, asistentele au intervenit – instruite în prealabil de Ioana.
„Ce naiba se întâmplă?” a țipat Veronica.
Am zâmbit pentru prima dată în luni întregi. „Se cheamă răpire de minori și trafic de persoane. Documentul semnat de voi recunoaște explicit intenția de a cumpăra un nou-născut.”
Polițiștii așteptau pe hol. În timp ce erau escortați afară, Andrei m-a privit nevenindu-i să creadă.
„Și încă ceva,” am adăugat. „Contractul prenupțial exclude explicit proprietățile deținute înainte de căsătorie, dar nu și cele achiziționate împreună. Apartamentul a fost cumpărat după nuntă. Este jumătate al meu.”
Șase luni mai târziu, stăteam în grădina casei mele – fostul lor apartament fusese vândut pentru a cumpăra o casă potrivită pentru fetițele mele. Andrei era șomer, reputația Veronicei distrusă, iar eu învățasem cea mai importantă lecție: uneori, condiția cea mai bună este răbdarea.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
