„Ești doar o femeie de serviciu, cunoaște-ți locul!” – i-a spus șeful. Dar nimeni nu știa cine era ea cu adevărat… Până când, într-o zi, tot biroul a fost uimit

Alina lucra ca femeie de serviciu pentru o mare companie de construcții. Era o femeie liniștită, rezervată, pe care nimeni nu o remarca. În mantia ei gri, ușor largă, și cu șalul legat pe frunte, părea o umbră. Mănușile ei galbene de cauciuc, care erau aproape lipite de mâinile ei, nu făceau decât să o facă și mai invizibilă. Angajații biroului nu o observau când trecea pe lângă ei, făcea curățenie pe neobservate, golea pubelele și dispărea repede pe coridoare. În doi ani, nimeni nu l-a întrebat vreodată de unde venea sau cine era.

Într-o seară, când aproape toată lumea plecase acasă, Alina a intrat în biroul directorului general pentru a face curățenie. Tocmai se pregătea să dea cu mopul pe jos când ușa s-a deschis brusc și șeful, Pavel Vitalievici, a intrat în birou cu adjunctul său, Viktor Sergheevici. Se certau cu voce tare.

– Mâine negociem cu japonezii, dar nu avem interpret! – a spus Pavel iritat. – Este un dezastru, Viktor! Dacă nu găsim pe cineva, vom pierde afacerea!

– Am putea căuta o agenție de traduceri”, a sugerat Viktor.

– „Am încercat deja”, a spus șeful. – Ultima dată, au făcut o asemenea greșeală încât japonezii aproape că s-au ridicat de la masă! Nu ne putem permite să facem din nou această greșeală!

Tăcerea cântărea greu în cameră. Alina s-a oprit pentru o clipă, a lăsat mopul jos și a vorbit.

– Eu vă pot ajuta.

S-a întors spre cei doi bărbați ca și cum tocmai ar fi observat că se află acolo.

– Ești doar o femeie de serviciu, cunoaște-ți locul! – a răbufnit Pavel furios.

Alina nu a spus nimic, doar a dat din cap și și-a continuat treaba. Dar în dimineața următoare, întregul birou a fost șocat.

La începutul reuniunii, când a sosit delegația japoneză, Alina a intrat în sala de conferințe, acum într-un costum elegant, fără eșarfă și mănuși de cauciuc. Toată lumea a tăcut în timp ce ea îi saluta pe oaspeți într-o japoneză fluentă. Pavel și Viktor au rămas uimiți când Alina a tradus reuniunea cu încredere și stăpânire perfectă a limbii.

Întâlnirea a fost un succes. Oamenii de afaceri japonezi au strâns mâna lui Pavel cu satisfacție și au lăudat-o pe excelenta interpretă. Când au plecat, directorul general s-a întors încet spre Alina.

– Cum… cum este posibil acest lucru? – a oftat ea.

Alina a zâmbit slab.

– Am studiat în Japonia, sunt interpretă. Dar când m-am întors, nu mi-am putut găsi un loc de muncă pentru că peste tot voiau experiență. Așa că am devenit femeie de serviciu.

Viktor a rupt tăcerea.

– Alina, nu putem irosi talentul tău. Ai vrea să lucrezi pentru noi ca interpretă oficială?

Ea s-a gândit o clipă, apoi a dat din cap.

– Am înțeles. Dar mai întâi voi termina curățenia pentru astăzi.

În birou s-a așternut din nou liniștea, dar de data aceasta nu de șoc – ci de uimire.