În adolescență, familia lui era atât de săracă încât locuiau într-o dubă.

Lumea îl cunoaște pe Jim Carrey ca pe comediantul cu fața elastică, capabil să îndoaie realitatea prin expresiile sale. Dar, înainte de a deveni omul de bază al comediei în Hollywood, a fost un adolescent fără bani, trăind într-o dubă și agățându-se de râs ca de singura sa evadare dintr-o realitate dură.

Născut pe 17 ianuarie 1962, în Newmarket, Ontario, Canada, James Eugene Carrey nu a crescut cu luxul de a visa măreț. Tatăl său, Percy, era un saxofonist talentat, care și-a abandonat ambițiile muzicale pentru a-și întreține familia ca contabil. Când Percy și-a pierdut locul de muncă, familia Carrey a trecut de la confortul clasei de mijloc la lupta pentru supraviețuire. La un moment dat, au rămas fără casă, locuind într-o dubă Volkswagen și muncind ca îngrijitori într-o fabrică doar pentru a putea supraviețui.

Dar Jim avea o armă împotriva disperării: comedia.

La 10 ani, scria deja glume. La 15 ani, urca pe scenă în cluburile de stand-up din Toronto, iar la 17 ani a renunțat la liceu pentru a-și urmări visul cu normă întreagă. A eșuat de nenumărate ori pe scenă, dar nu a renunțat. Talentul său era incontestabil, iar la începutul anilor ’80 s-a mutat la Los Angeles, unde a început să performeze la The Comedy Store, atrăgând atenția legendarului Rodney Dangerfield, care l-a angajat ca deschidere pentru spectacolele sale.

Apoi a urmat „In Living Color” (1990)—o emisiune de comedie care l-a transformat într-o vedetă. Interpretările sale sălbatice și neîngrădite, precum cele ale personajelor Fire Marshall Bill și Vera De Milo, l-au făcut imposibil de ignorat. Hollywood-ul a luat notiță, iar în 1994 Jim Carrey a avut cel mai exploziv an din cariera unui actor. În doar 12 luni, a jucat în Ace Ventura: Pet Detective, The Mask și Dumb and Dumber—toate devenind succese uriașe. Practic peste noapte, numele său a devenit cunoscut în întreaga lume.

Carrey a continuat să domine scena comediei, ajungând să câștige 20 de milioane de dolari pe film—o sumă incredibilă la acea vreme. Însă, dincolo de râsete, s-a luptat cu depresia și probleme personale. A căutat răspunsuri în filosofie, artă și explorare spirituală, încercând să găsească un sens dincolo de faimă. La sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, și-a demonstrat versatilitatea cu The Truman Show (1998) și Man on the Moon (1999), primind aprecieri critice și câștigând Globul de Aur.

În ciuda succesului său, Carrey s-a retras adesea din lumina reflectoarelor, alegând proiecte de suflet în locul unor filme de box office. Este un artist, un gânditor profund și un om care a înțeles că râsul nu este doar divertisment—este supraviețuire.