Potrivit Sfântului Arsenie Capadocianul, Psalmul 38 este: pentru ca oamenii cei părăsiți și nefericiți să găsească de lucru, ca să nu se întristez
PSALMUL 38 Al lui David
- Zis‑am: «Păzi‑voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
- Pus‑am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea».
- Amuțit‑am și m‑am smerit și nici de bine n‑am grăit și durerea mea s‑a înnoit.
- Înfierbântatu‑s‑a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.
- Grăit‑am cu limba mea: «Fă‑mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,
- Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce‑mi lipsește».
- Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.
- Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază.
- Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
Lasă‑mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.
Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.
Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.
De toate fărădelegile mele izbăvește‑mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
Amuțit‑am și n‑am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m‑ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
De tăria mâinii Tale, eu m‑am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.
Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult‑o; lacrimile mele să nu le treci,
Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.
