Căsătorit sau NU trebuie neapărat să citești asta

Am ajuns acasa si in timp ce sotia mea imi servea cina, am luat-o de mana si i-am spus „trebuie sa iti marturisesc ceva”. S-a asezat jos si a continuat sa manance incet. In timpul acesta eu o priveam si nu aveam cum sa nu observ durerea din ochii ei.

Am simtit ca nu-mi mai pot deschide gura, dar trebuia sa-i spun ce simteam. „Vreau sa divortam”. Nu parea sa fie afectata de cuvintele mele, in schimb, m-a intrebat incet:

„De ce? Nu esti barbat?”.In noaptea aceea nu am mai vorbit deloc. Dar ea a plans, a plans mult…Ceva se intamplase cu casnicia noastra, dar nu as putea spune ce.

Sotia mea a pierdut locul ei in inima mea, i-a fost luat de o alta femeie. Da, nu-mi mai iubeam sotia, iubeam o alta femeie. Pentru sotia mea nu aveam decat mila.

Asadar, cu un sentiment de vinovatie, am conceput un act de divort prin care ii lasam sotiei mele casa si 30% din afacerea noastra. Cand l-a vazut, sotia mea l-a rupt in bucati si a inceput sa tipe.

Ideea unui divort imi era din ce in ce mai clara.A doua zi cand am ajuns acasa – fusese o zi lunga si obositoare, dar fericita caci o petrecusem cu femeia de care ma indragostisem – sotia mea era in bucatarie si scria ceva.Nu am intrebat ce, am mers direct la culcare.

De dimineata, cand m-am trezit, sotia mea mi-a prezentat conditiile de divort. Nu voia nimic de la mine, nu voia sa ii las nimic, in schimb, mi-a cerut sa mai asteptam doar o luna inainte de a divorta. O luna in care sa ne purtam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Argumentul ei era unul foarte plauzibil.

Pe fiul nostru il astepta o luna intreaga de teste si nu trebuia sa-l deranjam cu problemele noastre si mai ales sa-i spunem ca urma sa divortam. A mai fost si o a doua conditie…Sotia mea m-a rugat sa o iau in brate si sa o car pana in camera noastra intocmai ca in ziua in care ne-am casatorit. Trecuse ceva timp de cand nu mai facusem dragoste.

Am acceptat. Exact inainte de a intra in camera, sotia era bratele mele, mi-am auzit fiul din spate strigand „tati o cara pe mami in brate!”. Cuvintele lui mi-au provocat multa durere.

Zilele ce au urmat au fost ceva mai relaxante. A doua zi cand m-am intors de la serviciu, sotia mea si-a pus capul pe pieptul meu. M-am uitat la ea cum nu o mai facusem de mult timp. I-am analizat bluza, pielea, mirosul pielii, parul…

Am vazut ca avea cateva fire albe. Mi-am dat seama ca ma deranja asta. Totusi, ea era femeia care-mi daruise 10 ani din viata ei. Am simtit brusc afectiune. Afectiunea aceasta a continuat sa creasca si in zilele urmatoare. Nu am mai mentionat nimic de cea de-a doua femeie.

Asa cum imi ceruse, in fiecare seara o duceam pe brate in camera noastra. Aproape ca nici nu-i mai simteam greutatea. Intr-o dimineata se uita in sifonier si nu stia cu ce sa se imbrace. Toate rochiile ii erau mult prea mari. Apoi am realizat ca era foarte slaba!

Provocasem atat de multa durere in sufletul ei. „tati, azi nu ai carat-o pe mami in brate”. Cuvintele fiului meu mi-au sagetat inima. Caratul mamei lui devenise parte a vietii lui de zi cu zi.

A inceput sa imi fie teama caci nu mai eram atat de sigur pe divort. Mi-am luat sotia de mana involuntar, ea m-a sarutat pe frunte si am simtit ca eram ca in ziua in care ne-am casatorit In ultima zi din luna pe care sotia mea mi-o ceruse, am imbratisat-o puternic si am tinut-o strans. Era atat de slaba…M-am urcat imediat in masina, am condus ca un nebun la femeia pentru care urma sa-mi parasesc familia si i-am spus ca nu mai vreau un divort.

I-am spus ca imi iubeam sotia si nu voiam sa ma despart de ea. Am inteles ca lipsa de atractie venea din rutina in care intrasem, acea plictiseala a fiecarei casnicii care ne impiedica sa observam acele mici detalii din viata care ne fac fericiti. Amanta mea mi-a trantit usa in fata. Nu mi-a pasat, m-am urcat in masina si am fugit la o florarie.

Doamna care vindea flori m-a intrebat ce sa scrie pe biletel. I-am spus sa scrie „te voi purta in brate pana cand moartea ne va desparti”. Am condus ca un nebun catre casa si am urcat in camera noastra. Mi-am gasit sotia in pat, moarta. Sotia mea suferea de cancer si se lupta singura cu boala de mult timp. Eram prea ocupat cu o a doua femeie ca sa realizez asta. In schimb, sotia mea stia. Tocmai de aceea mi-a cerut sa amanam divortul cu o luna. A facut-o pentru fiul nostru. Macar pentru el imaginea mea ramanea nepatata. Copilul nostru va fi ramas cu ideea unui sot si tata iubitor.

Ceea ce vreau sa invatati din trista mea poveste este ca nimic din ceea ce este material nu ne va aduce fericire. Nu conteaza casa, masina, banii din cont. Cu adevarat importante sunt acele mici detalii pe care ajungem sa le ignoram. Concentrati-va pe lucrurile mici, dar frumoase din casnicia voastra, luptati pentru casnicia voastra, cititi aceasta poveste ori de cate ori veti avea nevoie, dar, intotdeauna, salvati-va casnicia.

Fie ca sunteti deja casatoriti sau urmeaza sa fiti, luati aminte la ceea ce v-am impartasit.