Emoționant. Ce A Spus Marcu Tudor Fratele Lui Corneliu Vadim Tudor La Șase Ani De La Moartea Acestuia. Interviu EXCLUSIV
Corneliu Vadim Tudor a fost una din figurile politice cele mai controversate ale regimului politic românesc instalat în decembrie 1989, după căderea regimului comunist.
A fost la un pas de a deveni preşedinte al ţării în anul 2000, a fost senator al României, dar şi europarlamentar, a
înfiinţat şi o nouă formaţiune politică, Partidul România Mare, cvasi-dispărută după decesul său.
La şase ani după moartea acestuia, consumată la 14 septembrie 2015, impact.ro a stat de vorbă cu fratele mai mare al celui dispărut, generalul în rezervă Marcu Tudor, 82 de ani.
”Soția și fetele aveau grijă să respecte medicamentația”
Impact.ro: Deci nu se poate vorbi despre varianta conform căreia şi-ar fi ignorat starea de sănătate, cum s–a speculat?
Tudor Marcu: Nu, după mine, nu! Era atent la diabetul cu care se confrunta, iar soţia sa, Doina, ca şi fetele sale, aveau
grijă să respecte medicamentaţia. Uneori era tributar medicamentelor şi injecţiilor, dar mai ales soţiei sale, care a avut
mare grijă de el. Ca orice bărbat, aproape, era dator vândut soţiei sale, aş putea afirma. În plus, nu făcea excese şi mergea şi la controale medicale.
A vorbit cu Vadim în dimineața zilei când acesta a murit
Impact.ro: Vă amintiţi când aţi vorbit cu el ultima dată?
Tudor Marcu: Nu voi uita asta niciodată. În dimineaţa zilei în care a murit. A făcut un atac de cord foarte puternic pe la
4 sau 5 dimineaţa. Inima îţi poate face multe probleme şi la ore foarte matinale! Au chemat Salvarea şi am ajuns cu toţii la spital. Acolo a mai făcut încă un atac, dar am reuşit să ne luăm rămas bun. Însă, cu doar două zile mai înainte
fuseserăm amândoi la un concert de neuitat, al Corului Armatei Ruse. Cor care avea să se prăpădească la scurt timp, într-un groaznic accident aviatic. Eu am condus maşina, şi la ducere, şi la întoarcere şi-mi amintesc că am vorbit despre multe
lucruri personale, ba chiar am şi glumit pe seama unor amintiri comune. Înainte de concert, care parcă a avut loc la Sala
Radio sau Sala Palatului, nu-mi amintesc cu exactitate, a făcut multe fotografii cu cei prezenţi. A şi vorbit cu unii dintre ei. La pauză povestea s-a repetat. Era în elementul său şi nimic nu părea să-l ameninţe. Însă cu inima nu te joci!
