Asistenta credea că familia fetiței nu vedea ce făcea ea zilnic dar când mama s-a uitat mai atent s-a prăbușit ceva în ea Nu a mai putut păstra tăcerea. Ce făcea asistenta tuturor copiilor în fiecare zi
Shelby și Jonathan credeau că fiica lor în vârstă de doi ani, Sophie, suferă de alergii, se chinuia să respire, iar medicii au bănuit apoi că ar putea avea astm. În curând va deveni clar că e mult mai rău.
Într-o noapte a încetat să mai respire.
Câteva minute mai târziu erau în drum spre spital, ajunși acolo medicii au confirmat că micuța avea cancer. Chimioterapia i-a afectat capacitatea de a merge, vorbi de a-și folosi mâinile și de a mânca.
Shelby, mama fetei, i-a fost mereu alături, tot ea a făcut alături de soț o pagină de Facebook unde documentează lupta lui
Sophie. Acest articol nu este despre tristețea bolii, ci despre o postare incredibil de specială de pe această pagină de Facebook.
Iată ce a scris mama fetiței despre o asistentă din spital:
,,Te văd. Stau pe canapeaua asta cât e ziua de lungă. Te văd. Încerci din greu să treci neobservată de mine și de copilul
meu. Îți văd fața prăbușindu-se un pic atunci când ea te vede și plânge. Încerci prin atâtea feluri să o ajuți să nu-i mai fie frică. Te văd ezitând când trebuie să îi dai tratamentul. Spui ,,îmi pare rău” mai des decât majoritatea spunem ,,mulțumesc”…
Văd toate acele brățări de plastic pe brațele tale și în jurul stetoscopului, fiecare este de la un copil pe care l-ai îngrijit și iubit. Te văd mângâindu-i căpșorul mic și chel, și învelind-o strâns.
Te văd ținând în brațe mame triste care au primit veștile proaste. Te văd lucrând la calculator în timp ce ții în brațe un copil a cărui mamă nu a vrut sau nu a putut fi în spital cu el.
Timp de 12 ore întregi îți lași afară viața ta pentru a avea grijă de copiii altora. Mergi în fiecare cameră și zâmbești, indiferent ce se întâmplă acolo. Dacă vezi numele fetei mele în program, tu vii să o verifici, chiar dacă nu e pacientul tău. Suni doctorul, farmacia,
și pe alții, de câte ori e necesar pentru ca copilul meu să aibă ce îi trebuie când îi trebuie. Mă verifici pe mine la fel
de des pe cât o verifici pe ea. Stai și mă asculți plângându-mă timp de 10 minute, chiar dacă telefonul îți vibrează mereu și lista cu ce ai de făcut în acea zi e kilometrică.
Te văd. Toți te vedem. Niciun coș cu fructe, nicio felicitare nu va putea să îți explice cât de mult te apreciem. Tu ești Iisus în fiecare zi. Copiii noștri nu ar primi ce au nevoie fără tine. Mamele ca mine nu s-ar simți în toate mințile sau auzite, fără tine. Tu ne salvezi copilașii, și nu am putea face asta fără tine”.
Postarea lui Shelby a primit peste 27.000 de reacții într-un timp extrem de scurt, probabil înțelegem cu toții de ce. Toate asistentele și angajații spitalelor care chiar își fac munca cu vocație și dăruire, merită să citească cuvintele de mai sus de parcă le-ar fi adresate chiar lor!
Cât despre micuța Sophie, medicii spun că se va recupera complet în curând! Haideți să distribuim cuvintele mamei ei, pentru ca medicii și asistentele care chiar își fac treaba să știe cât de incredibil e lucrul pe care îl fac!
