Soțul meu îi spunea mereu fratelui său: “Dacă vrei, poți s-o iei tu pe nevastă-mea. Eu deja m-am săturat de ea.” I-am spus clar că mă rănește și l-am rugat să înceteze, dar a transformat până și asta într-o altă glumă. În seara în care a repetat-o din nou, fratele lui l-a privit și i-a răspuns: “Știi ceva? Ai dreptate.”

Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉

Părintele Daniel a intrat cu grijă.

S-a uitat la prosoapele împrăștiate pe podea.

— Văd că am venit într-un moment interesant.

Andrei a închis ușa.

— Scuze pentru apă, Părinte. A cedat conducta de sub chiuvetă.

Preotul s-a uitat spre bucătărie.

— Acum?

— Da. Curgea de câteva săptămâni.

Cătălin i-a aruncat fratelui său o privire.

Andrei s-a prefăcut că n-o vede.

Părintele Daniel s-a întors spre soțul meu.

— De câteva săptămâni?

Cătălin și-a dres glasul.

— Am fost ocupat.

Andrei a tras un scaun pentru preot.

— Tocmai despre asta vorbeam înainte să veniți.

— Andrei…

— Ce?

Cumnatul meu s-a așezat.

— Laura tocmai îi spunea că îl rugase de câteva ori să repare conducta.

Părintele Daniel s-a uitat spre mine.

Apoi spre Cătălin.

— Și?

Andrei a răspuns înaintea lui:

— Cătălin i-a spus că putea s-o repare singură, pentru că stă acasă toată ziua.

Părintele Daniel a rămas câteva secunde nemișcat.

— Ah.

Atât.

Un singur “Ah”.

Nu știu cum a reușit, dar acea silabă l-a făcut pe Cătălin să pară mai stânjenit decât l-ar fi făcut o predică de zece minute.

— A fost o glumă, Părinte.

— Înțeleg.

Cătălin s-a grăbit să schimbe subiectul.

— Dar, serios, ce căutați aici?

Părintele Daniel s-a uitat spre Andrei.

Cumnatul meu a zâmbit.

— Eu l-am chemat.

— Tu?

— Da.

— De ce?

Părintele Daniel și-a apropiat scaunul de masă.

— Andrei m-a rugat să vin pentru că începem în seara aceasta o consiliere de cuplu.

Cătălin s-a relaxat instantaneu.

— Aaa…

Apoi s-a uitat spre fratele lui.

— În sfârșit ai cunoscut pe cineva?

Andrei nu i-a răspuns.

Părintele Daniel s-a uitat la mine