Stagiara mi-a aruncat cafea pe rochie și a țipat: „Soțul meu e directorul spitalului!”
Telefonul s-a închis. În hol se auzea doar respirația apăsată a celor din jur și pașii grăbiți ai asistentelor care treceau cu targa. Stagiara a încercat să-și dreagă vocea. — Ce teatru ieftin… a mormăit, dar mâinile îi tremurau. Nu mai zâmbea. Rujul perfect conturat părea brusc prea strident pentru fața ei palidă. Eu am … Citește mai mult