Pentru câteva secunde, am simțit că aerul s-a oprit în cameră. N-am putut rosti niciun cuvânt. Ea a observat privirea mea și și-a tras repede rochia peste umeri. — Te rog… nu te uita așa, a șoptit. Vocea îi tremura, iar ochii i se umpluseră de rușine și teamă. M-am apropiat încet, fără să știu … Citește mai mult
Când am coborât din mașină, mi-am dat seama că Andreea nici măcar nu intenționa să intre cu mine. A oprit în fața terminalului, a deschis portbagajul, a scos trolerul și l-a lăsat acolo, pe trotuar. Nu m-a privit. Nu mi-a zis „ai grijă”. Doar a plecat. În câteva secunde, roțile mașinii s-au pierdut în trafic, … Citește mai mult
Am ținut plicul în mână toată noaptea, fără să-l deschid. Îl întorceam mereu, atingând marginile, parcă încercând să simt prin hârtie răspunsurile pe care nu aveam curajul să le caut. Dimineața, mi-am făcut o cafea, dar gustul amar nu era din cană. Era în piept. Am ieșit în curte. Aerul mirosea a frunze ude și … Citește mai mult
Sub pătură era o cutie mică din lemn, legată cu o panglică roșie. M-am uitat la el, nedumerită, iar Călin a zâmbit ușor. — Deschide-o, mi-a spus el, cu o voce blândă. Am întins mâinile tremurânde și am desfăcut nodul. În interior era o pereche minusculă de botoșei albi, croșetați manual, și un bilet mic … Citește mai mult
A doua zi dimineață, în tabăra militară ploua mărunt. Aerul era rece, iar pământul devenise noroi. Fata, pe care o chema Andreea, ieșise deja la exerciții, în timp ce locotenentul stătea încă în cort, bombănind în gândul lui despre „obrăznicia femeilor”. Când a ieșit în sfârșit afară, a rămas uimit. Pe câmpul de antrenament, comandantul companiei … Citește mai mult
Am simțit cum inima îmi bate nebunește, dar în același timp o liniște ciudată m-a cuprins. Toți cei 204 invitați mă priveau, unii cu gura căscată, alții dând din cap cu uimire. Orchestra amuțise. Florile de pe mese păreau mai vii decât oamenii din jur. Mama s-a apropiat de mine încet, tremurând. „Clara, hai să … Citește mai mult
— Doamne, Maria? Tu ești? — a spus ea, lăsând stropitoarea să cadă.Am traversat strada aproape alergând. Femeia mă privea ca pe o fantomă întoarsă din trecut.— Ce s-a întâmplat, Terezo? Unde e Mihai? — am întrebat cu voce tremurată. Ea a ezitat o clipă, apoi și-a plecat privirea.— Of, draga mea… ar fi trebuit … Citește mai mult
Când am închis telefonul, aerul rece de seară mi-a izbit fața. În depărtare se auzeau râsete și muzică, dar pentru mine, acea petrecere se sfârșise. Mă simțeam de parcă viața mea fusese frântă în două: înainte și după palma aceea. Am rămas pe treptele localului, privind în gol, până când farurile unei mașini negre au … Citește mai mult
Când fiul meu a apăsat clanța, am putut vedea ezitarea din degetele lui. Nici nu intrase și deja simțea că ceva e diferit. Ușa s-a deschis încet, iar primul sunet care a umplut holul a fost un fornăit puternic. A urmat un tropot greu. Apoi altul. — Mamă… ce-ai făcut aici? a întrebat el, fără … Citește mai mult
M-am șters de lacrimi cu dosul palmei și m-am uitat în jurul mașinii, ca și cum aș fi căutat o confirmare că totul era real. Aveam doar un sfert de rezervor, dar n-aveam ce aștepta. Mi-am pus centura și am pornit spre biroul avocatului, o clădire veche din centrul orașului Constanța, cu geamuri mari și … Citește mai mult