Victor n-a spus nimic.
A ridicat paharul, l-a apropiat de buze… și s-a oprit.
Alina îl privea atent, cu zâmbetul bine exersat.
— Ce e? a întrebat ea, jucându-se cu inelul de pe deget.
— Nu-ți place șampania?
Victor a zâmbit la rândul lui.
— Ba da, a spus calm.
— Dar cred că mai aștept puțin.
A făcut un semn discret chelnerului-șef și a cerut încă un pahar.
Nou.
Sigilat.
Alina a clipit pentru o fracțiune de secundă.
Victor a observat.
A ciocnit cu ea, a băut din paharul nou și a continuat conversația ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Dar în mintea lui se derula deja un plan.
Un plan rece.
Exact așa cum era el.
După zece minute, Victor s-a lăsat pe spate în scaun și și-a dus mâna la cap.
— Nu mă simt prea bine… a murmurat el.
Alina a sărit imediat.
— Victor! Doamne, ce ai?
— Amețesc… parcă nu-mi mai simt mâna stângă…
Fața Alinei s-a schimbat instantaneu.
Panica ei era… prea bine regizată.
— Chemați o ambulanță! a strigat ea.
— Cred că face un AVC!
Victor a lăsat capul într-o parte, jucându-și rolul perfect.
În câteva minute, restaurantul era în haos.
Ambulanța a sosit.
Medicii au început evaluarea.
Dar ceea ce Alina nu știa era că Victor trimisese deja un mesaj scurt avocatului său și șefului de securitate:
„Planul roșu. Acum.”
La spital, Victor a fost dus la investigații.
Alina stătea pe hol, frângându-și mâinile.
— O să fie bine, își repeta ea.
Dar ușa salonului s-a deschis.
Nu medicul „lor” a intrat.
Ci doi polițiști.
— Doamnă Alina Popescu?
— Sunteți rugată să ne însoțiți.
— De ce?! a întrebat ea, speriată.
Victor a intrat pe picioarele lui, perfect lucid.
— Pentru tentativă de omor, a spus el calm.
Alina a înlemnit.
— Tu… tu trebuia să fii…
— Inconștient? a continuat Victor.
— Sau legumă?
Polițiștii au scos plicul dintr-o pungă de probe.
— Am găsit substanța în poșeta dumneavoastră.
— Și pe paharul domnului Marinescu.
Alina a început să plângă, să țipe, să se prăbușească.
N-a ajutat.
Câteva zile mai târziu, cazul a explodat în presă.
„Milionar român, aproape otrăvit de logodnică.”
Victor a retras plângerea civilă, dar procesul penal a mers mai departe.
Iar Andreea?
Victor a chemat-o în biroul lui.
— De ce ai făcut-o? a întrebat-o.
— Știai ce risc îți asumi.
Andreea a ridicat din umeri.
— Așa am fost crescută.
— Dacă vezi o nedreptate, nu întorci capul.
Victor i-a întins un plic.
Înăuntru era un contract și un cec.
— Șefă de sală.
— Salariu dublu.
— Și… mulțumesc.
Într-o lume plină de bani și trădări, o șoaptă spusă la timp a salvat o viață.
Și a distrus o mască.
Definitiv.