Părinții mei au plătit fără să clipească taxa de școlarizare a surorii mele la o universitate de top
Tăcerea a fost atât de grea, încât parcă se auzea cum respiră lumea. Muzica s-a oprit. Un pahar a clinchetit nervos undeva în spate. Bărbatul m-a ținut în continuare în brațe, cu un zâmbet larg, sincer. L-am recunoscut imediat. Era Mihai, directorul de proiecte din firma mea. Omul care semnase cu mine primul contract mare, cel … Citește mai mult