Nu știu cât timp am rămas acolo, nemișcată, cu ochii lipiți de fotografia aceea. Parcă priveam propria mea imagine, doar că era pusă pe o piatră rece, înconjurată de lumânări stinse și de un aer greu, care-mi apăsa pieptul. Am simțit cum mi se strânge gâtul, iar picioarele îmi tremurau ca atunci când îți fuge … Citește mai mult
Elena a pus telefonul pe masă și s-a așezat pe canapea. Pentru prima dată în mult timp, simțea liniște. O liniște adevărată, adâncă, ca și cum în sfârșit cineva ar fi închis un geam care răpăia mereu în vânt. Nu mai tremura. Nu mai plângea. Doar respira. În ultimele luni, Mihai îi golise conturile de … Citește mai mult
Am coborât scările blocului cu valiza aceea veche, pe care o țineam mai mult din obișnuință decât din nevoie. Mâinile îmi tremurau, dar nu de frig, ci de supărare. Afară mirosea a fum de lemne și a cozonaci calzi. Oamenii se grăbeau spre casele lor, fiecare cu bucuriile lui, iar eu rămâneam pe trotuar, de … Citește mai mult