— Fotografia asta a fost făcută în ’89, la Constanța, pe vremea când clubul „Albatros” funcționa pe ascuns, a spus nora calm, dar apăsat. Femeia din mijloc… sunteți dumneavoastră.
Nimeni nu respira.
Soacra a dus mâna la gură, ca și cum aerul dispăruse din cameră. Ochii i-au fugit spre ușă, apoi spre fiul ei.
— Minți… — a șoptit.
— Nu, a continuat nora. Am aflat acum doi ani. Când m-ați făcut „fata de nimic” la masa de Paște. Atunci am căutat adevărul. Am vorbit cu oameni, am scotocit prin arhive, am plătit un dosar cu 3.000 de lei din banii mei. Știam că într-o zi o să fie nevoie.
Soțul ei tremura.
— De ce n-ai spus nimic?
— Pentru că nu era despre răzbunare. Era despre respect.
Un murmur a străbătut masa. O mătușă s-a ridicat, a luat fotografia și a privit-o îndelung.
— Doamne… e chiar ea…
Soacra s-a prăbușit pe scaun.
— Eu am făcut ce-a trebuit ca să supraviețuiesc! — a izbucnit. — Eram săracă, singură, fără sprijin!
— Exact, a spus nora. Și eu am făcut ce-a trebuit ca să ajung aici. Am muncit nopți întregi, am stat în birou până la zece seara, am dus rapoarte, am înghițit jigniri. Fără fuste scurte. Fără favoruri. Doar muncă.
Apoi s-a întors spre invitați.
— Îmi cer scuze că ați fost martori la asta. Dar nu mai accept să fiu călcată în picioare în propria mea casă.
S-a făcut liniște.
Soțul s-a ridicat, cu ochii în lacrimi.
— Mamă… ai distrus-o ani la rând. Pe femeia care m-a sprijinit când n-aveam nimic. De azi, lucrurile se schimbă.
Soacra a început să plângă, zgomotos, necontrolat.
— Nu te părăsesc, a spus el, dar nu te mai las să ne umilești. Niciodată.
Nora a strâns fotografia și a pus-o înapoi în geantă.
— Nu vreau scandal. Vreau liniște. Și o viață normală.
Petrecerea s-a încheiat devreme. Oamenii au plecat în tăcere, cu priviri grele.
În seara aceea, nora și soțul au stat pe balconul apartamentului lor mic, privind luminile orașului.
— Crezi că am mers prea departe? a întrebat el.
— Nu, a răspuns ea. Am mers exact până unde trebuia.
Două luni mai târziu, s-au mutat într-un apartament cu trei camere, într-un cartier liniștit din Brașov. Cu rate plătite la timp și ferestre mari.
Soacra nu a mai venit în vizită fără să anunțe. Și n-a mai făcut nicio glumă.
Iar nora, pentru prima dată după ani de tăcere, a dormit liniștită.