Fotbalul românesc și-a pierdut una dintre figurile sale emblematice. Legendarul antrenor Emerich Ienei s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani, după o perioadă în care s-a confruntat cu probleme de sănătate și a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor. Vestea a generat un val de mesaje din partea foștilor săi jucători, a oamenilor din fotbal și a suporterilor care i-au recunoscut meritele uriașe.
Numele lui Ienei rămâne legat indestructibil de performanța istorică a Stelei București, echipa cu care a câștigat Cupa Campionilor Europeni (1986) – cel mai important trofeu din istoria cluburilor românești. Tot el a condus, în mai multe rânduri, naționala României, fiind un reper pentru generații întregi de jucători și tehnicieni. Pentru mulți dintre ei, Ienei a fost mai mult decât un simplu antrenor: a fost un mentor calm, elegant și ferm, cu o viziune modernă asupra jocului.
Mesajele lui Hagi, Lăcătuș, Balint și Boloni: recunoștință și durere
La scurt timp după anunț, Gheorghe Hagi a transmis un mesaj de despărțire, evocându-l pe tehnicianul care i-a marcat cariera. În cuvinte simple și puternice, „Regele” a vorbit despre valoarea umană și profesională a lui Ienei.
„Astăzi am pierdut un om de o extraordinară valoare, un mentor, un antrenor de excepție.”
Marius Lăcătuș a subliniat spiritul de competiție și rigoarea pe care antrenorul le-a cultivat în vestiar, amintind că victoriile de ieri au fost rodul unei discipline fără compromisuri. Gavril Balint a vorbit despre respect, eleganță și modestie, valori pe care Ienei le-a pus deasupra oricărui trofeu. La rândul său, Ladislau Boloni a transmis că plecarea lui Ienei înseamnă pierderea unui reper rar întâlnit, un profesionist care a știut să câștige fără zgomot și să educe fără să umilească.
Reacțiile nu au venit doar din partea numelor mari ale terenului. Foști colegi de staff, adversari, oficiali ai cluburilor și antrenori tineri au rememorat momentele în care au învățat de la Ienei despre calmul în situații-limită și despre capacitatea de a construi echipe în care fiecare își cunoaște rolul. Mesajele s-au revărsat pe rețelele sociale: fotografii de arhivă, tricouri ridicate în bernă, cuvinte de mulțumire pentru omul care a înnobilat meseria de antrenor.
Pentru suporterii care l-au văzut pe marginea terenului, imaginea lui rămâne aceea a unui tehnician atent la detalii, cu o voce rar ridicată, dar cu autoritate incontestabilă. Pentru generațiile tinere, numele său e sinonim cu performanța dusă la capăt cu discreție și demnitate.
Ce a lăsat în urmă Emerich Ienei
Ienei a reprezentat pentru fotbalul românesc standardul de profesionalism. A format caractere, a ridicat nivelul antrenoratului autohton și a creat o cultură a victoriei în care inteligența tactică și unitatea grupului au contat la fel de mult ca talentul individual. Fie că a fost vorba despre triumfuri continentale sau despre calificări obținute cu luciditate, semnătura lui a însemnat mereu echilibru, încredere și respect.
În jurul lui s-au format legături trainice. Foștii elevi îi spun și astăzi „Mister”, o dovadă că autoritatea sa nu s-a sprijinit pe teamă, ci pe prestigiul dobândit prin muncă și pe o etică ireproșabilă. Multe dintre ideile sale despre pregătire, comunicare și responsabilitate au rămas repere în vestiare. Pentru antrenorii aflați la început de drum, modelul Ienei continuă să fie o școală în sine.
Cluburi, instituții și academii au transmis rând pe rând condoleanțe familiei, vorbind despre un om care a inspirat nu doar performanță, ci și maniere și caracter. Într-un peisaj adesea dominat de excese, Ienei a rămas un simbol al normalității și al bunului-simț, calități care i-au adus respect unanim.
Pe paginile de social media, curg în continuare mesajele fanilor. Mulți scriu că au descoperit fotbalul prin echipele lui Ienei, alții își amintesc cum au învățat, urmărindu-l, ce înseamnă să câștigi cu capul sus. În aceste ore, fotografii, amintiri și povești despre meciuri rămân un mod de a-l ține aproape pe antrenorul care, pentru atâția oameni, a însemnat pur și simplu fotbal.