„Pot să mănânc cu tine, tată?”
Mihai rămase nemișcat. Lumea din jur părea că dispare, ca și cum timpul se oprise. Privirea fetiței, adâncă și sinceră, îl sfredeli până în suflet. Era ceva acolo, o expresie a ochilor, o lumină familiară pe care nu o putea nega. Chelnerul încercă să intervină, dar Mihai ridică mâna ușor. Toți cei din jur priveau … Citește mai mult