— Dumneavoastră sunteți mama lui Ilie? M-am oprit din șters praful, iar mâinile mi s-au răcit brusc.— Da, de ce întrebi? A oftat, și vocea i s-a frânt.— S-a întâmplat ceva rău… Ilie e la spital. A făcut infarct. Medicii spun că a fost un stres puternic… pierduse casa la jocuri, datoriile îl urmăreau. Mi … Citește mai mult
După ce a ieșit de la Cristina, Ilie a mers pe jos, fără țintă. Noaptea se lăsase peste oraș, iar ploaia măruntă îi intra în haină, dar el nu simțea frigul. În minte îi răsunau cuvintele ei, ascuțite ca niște ace. Pentru prima dată, i s-a părut că lumea nu mai era de partea lui. … Citește mai mult
După ce ușa s-a închis în urma lui, Inesa a rămas nemișcată. În aer plutea mirosul de parfum scump amestecat cu aburul de la fierul de călcat. Se uita la locul gol de lângă pat, acolo unde Vitalie își lăsa mereu cămașa pentru dimineața următoare. Acum, acolo nu mai era nimic. O liniște apăsătoare a … Citește mai mult
Când ușa salonului s-a închis și pașii medicilor s-au pierdut pe coridor, Constantin a rămas singur lângă patul Tămarei. Privirea lui se opri pe chipul ei palid, aproape transparent. Era prea tânără ca să moară. Prea bună ca să fie trădată în halul ăsta. Își aminti prima dată când o văzuse — o femeie hotărâtă, … Citește mai mult
Unul dintre pescari, un bărbat trecut de 40 de ani pe nume Dănuț, a simțit că plasa s-a agățat de ceva greu. Când au tras-o la mal, printre algele uscate s-a ivit un obiect murdar, acoperit de nămol. La început au crezut că e o bucată de pânză veche, dar când au început să o … Citește mai mult
Marian s-a retras de la fereastră și s-a lăsat pe spate, tăcut. Nu știa ce să spună. Lenuța avea dreptate — mama lui se amesteca prea mult. Dar cum să-i spui unei mame că a trecut limita, fără s-o rănești? Lenuța, în schimb, nu mai putea. Își strângea halatul pe trup, tremurând de nervi. — … Citește mai mult
Ricardo a dus mâna la piept, încercând să-și țină inima care părea că vrea să-i sară din piept. Aerul i se tăiase, iar lumea din jur părea că se învârte. Copilul din fața lui continua să-l privească, senin, fără teamă. — Unde l-ai văzut? — a reușit să îngaime, cu vocea tremurândă. — Acolo, în … Citește mai mult
Inima îmi bătea atât de tare, încât credeam că o voi auzi în toată casa. Mâinile îmi tremurau în timp ce derulam înapoi clipul, neștiind dacă vreau cu adevărat să văd ce se întâmplase. Pe ecran, imaginea era clară. Lumina slabă de la veioza din colț colora totul într-o nuanță portocalie. Alexandra s-a ridicat în … Citește mai mult
Tăcerea care a urmat a fost atât de grea încât am auzit cum ticăie ceasul din sufragerie. Niciunul dintre noi nu mai avea nimic de spus. Pentru prima dată după mulți ani, nu-mi mai tremurau mâinile. Mă uitam la el și nu mai vedeam bărbatul care îmi aducea flori fără motiv, ci un străin care … Citește mai mult
În zilele care au urmat, Vica a descoperit ce înseamnă cu adevărat liniștea. La început o speria. Părea că fiecare scârțâit de podea o judecă, că fiecare respirație e prea tare. Dar încet, încet, liniștea s-a transformat în prietenă. Diminețile le petrecea cu o cană de cafea pe verandă, privind cum soarele mângâia grădina. A … Citește mai mult