Magneziul este esențial pentru funcționarea mușchilor, a sistemului nervos, pentru inimă și pentru rezistența oaselor. Mulți aleg suplimentele deoarece aportul din dietă nu este mereu suficient, iar beneficiile pot fi semnificative (energie, contracție musculară, ritm cardiac stabil). Totuși, administrat alături de anumite tratamente, magneziul poate provoca reacții nedorite sau poate slăbi efectul medicamentelor.

Atenție: nu începe și nu opri suplimentele cu magneziu în timpul unui tratament prescris fără avizul medicului.

De ce pot apărea interacțiuni cu magneziul
Unele substanțe active se leagă de magneziu în tractul digestiv și formează compuși greu de absorbit. Alteori, combinația amplifică efectele asupra tensiunii sau modifică nivelurile de electroliți. Rezultatul poate fi tratament mai puțin eficient ori apariția de simptome neplăcute. Respectarea unui interval de administrare sau evitarea asocierii rămâne esențială.

Medicamente care ridică riscuri când sunt combinate cu magneziu
1) Antibiotice din clasele tetracicline și fluorochinolone — exemple: doxiciclină, minociclină, ciprofloxacină, levofloxacină. Acestea nu trebuie luate în același timp cu magneziu. În stomac, magneziul se poate lega de molecula antibiotică și reduce absorbția, ceea ce scade șansele ca infecția să răspundă optim. Recomandarea uzuală este să păstrezi un interval de cel puțin 2–6 ore între administrări.

2) Medicamente pentru osteoporoză (bisfosfonați) — precum alendronat și risedronat. Magneziul le poate diminua absorbția, iar protecția asupra osului devine mai slabă. După înghițirea acestor tablete, așteaptă minimum 30–60 de minute înainte de a lua un supliment pe bază de magneziu.

3) Blocante ale canalelor de calciu — de tip amlodipină, diltiazem, verapamil, utilizate pentru tensiune arterială. În asociere necontrolată cu magneziu poate surveni o scădere marcată a tensiunii, cu amețeli, palpitații sau chiar leșin. Orice suplimentare se face doar la indicația medicului.

4) Diuretice — efectele diferă în funcție de clasă. Diureticele de ansă (furosemid) și tiazidice (hidroclorotiazidă) pot reduce nivelul de magneziu; uneori medicul va recomanda suplimentarea, dar strict monitorizată. În schimb, diureticele care „economisesc potasiul”, precum spironolactona, pot favoriza acumularea excesivă de magneziu când se iau suplimente în paralel. Aceasta poate duce la hipermagneziemie, cu slăbiciune musculară și tulburări de ritm cardiac.

5) Levotiroxina — folosită pentru reglarea funcției tiroidei. Administrarea împreună cu magneziu poate reduce eficiența hormonului. Ține dozele separate și respectă recomandările din prospect sau ale medicului privind momentul zilei și distanța față de suplimente.

În practică, aceste precauții se traduc printr-un plan simplu: stabilește cu medicul sau farmacistul orarul de administrare, notează intervalele minime și urmărește eventualele simptome noi. Dacă apar amețeli marcate, bătăi neregulate ale inimii, greață persistentă sau slăbiciune neobișnuită, oprește suplimentul și cere evaluare medicală.

Magneziul rămâne util pentru mulți oameni — mai ales când dieta nu acoperă necesarul — însă siguranța și eficacitatea tratamentelor depind de felul în care combini produsele. Verifică întotdeauna schema ta de medicamente și suplimente înainte de a adăuga noi comprimate.