Model german pentru România? Asistații social, trimiși la muncă în folosul comunității. 15.000 de români au refuzat să muncească în 2024

România se confruntă de ani buni cu un fenomen care irită tot mai mult contribuabilii: mii de persoane primesc lunar bani de la stat, fără să miște un deget în schimb. Potrivit datelor oficiale furnizate pentru „Adevărul” de Ministerul Muncii, în 2024, nu mai puțin de 259.418 de români au beneficiat de venitul minim de incluziune – noua formă de ajutor social. Dintre aceștia, aproape 15.000 au refuzat să muncească ori să își caute un loc de muncă, deși sunt apți de muncă.

În timp ce în România discuțiile despre condiționarea ajutoarelor sociale rămân la nivel teoretic, un oraș din Germania vine cu o propunere care ar putea stârni interes și în țara noastră. Orașul Essen, din landul Renania de Nord-Westfalia, intenționează să oblige asistații social să muncească în folosul comunității, dacă sunt declarați apți de muncă.

Trei ore de muncă pe zi pentru binele comunității

Propunerea vine din partea lui Peter Renzel, șeful departamentului de afaceri sociale din Essen, care consideră că este „normal ca persoanele care primesc ajutor social să contribuie cu ceva în schimb societății, dacă sunt capabile să muncească”. Concret, aceștia ar urma să presteze minimum trei ore de muncă pe zi, în activități utile comunității – de la curățenie pe străzi la lucrări de întreținere în spațiile publice.

Pentru a se evita abuzurile, se propune ca fiecare beneficiar să fie supus unui control medical anual, în urma căruia să se stabilească dacă este sau nu apt de muncă. Măsura s-ar aplica doar persoanelor sub 65 de ani.

De asemenea, și solicitanții de azil ar putea fi incluși în acest sistem, ideal alături de participarea la un curs de limbă, pentru o mai bună integrare.

O idee inspirată din orașul Schwerin

Essen nu este primul oraș german care vine cu astfel de inițiative. În Schwerin, încă din decembrie 2024, munca în folosul comunității a devenit obligatorie pentru solicitanții de azil și beneficiarii ajutorului de cetățean. Sistemul se bazează pe așa-numitele „joburi de 1 euro”, unde beneficiarii primesc o sumă simbolică pentru orele lucrate, cu scopul de a stimula integrarea și disciplina muncii.

Totuși, măsura nu este lipsită de controverse. Criticii avertizează că o astfel de obligație ar putea genera cheltuieli suplimentare pentru stat și că este utilă doar pentru cei care refuză în mod clar munca, nu pentru cei cu reale dificultăți de integrare pe piața muncii.

Ce spune legea în România: obligația de a presta muncă există deja

Deși puțin cunoscut de publicul larg, și în România există prevederi legale clare care impun ca persoanele apte de muncă, beneficiare de venit minim garantat, să presteze până la 72 de ore lunar de muncă în folosul comunității, la solicitarea primăriei. Refuzul de a participa duce la încetarea ajutorului social.

În plus, familiile care au cel puțin un membru angajat cu contract de muncă beneficiază de o majorare cu 15% a ajutorului social, un stimulent care, din păcate, nu pare suficient pentru a combate pasivitatea multora.

România, țara asistaților social?

Fenomenul asistenței sociale nemeritate continuă să alimenteze nemulțumirea unei mari părți a populației. Mulți români se întreabă, pe bună dreptate, de ce trebuie să muncească și să plătească taxe, în timp ce alții trăiesc ani la rând din bani publici, fără să contribuie cu nimic.

Poate că este momentul ca și România să ia în considerare măsuri ferme, după modelul german, pentru a restabili echilibrul între drepturi și obligații. În definitiv, ajutorul social ar trebui să fie un sprijin temporar, nu un stil de viață.

Model german pentru România? Asistații social, trimiși la muncă în folosul comunității. 15.000 de români au refuzat să muncească în 2024

România se confruntă de ani buni cu un fenomen care irită tot mai mult contribuabilii: mii de persoane primesc lunar bani de la stat, fără să miște un deget în schimb. Potrivit datelor oficiale furnizate pentru „Adevărul” de Ministerul Muncii, în 2024, nu mai puțin de 259.418 de români au beneficiat de venitul minim de incluziune – noua formă de ajutor social. Dintre aceștia, aproape 15.000 au refuzat să muncească ori să își caute un loc de muncă, deși sunt apți de muncă.

În timp ce în România discuțiile despre condiționarea ajutoarelor sociale rămân la nivel teoretic, un oraș din Germania vine cu o propunere care ar putea stârni interes și în țara noastră. Orașul Essen, din landul Renania de Nord-Westfalia, intenționează să oblige asistații social să muncească în folosul comunității, dacă sunt declarați apți de muncă.

Propunerea vine din partea lui Peter Renzel, șeful departamentului de afaceri sociale din Essen, care consideră că este „normal ca persoanele care primesc ajutor social să contribuie cu ceva în schimb societății, dacă sunt capabile să muncească”. Concret, aceștia ar urma să presteze minimum trei ore de muncă pe zi, în activități utile comunității – de la curățenie pe străzi la lucrări de întreținere în spațiile publice.

Pentru a se evita abuzurile, se propune ca fiecare beneficiar să fie supus unui control medical anual, în urma căruia să se stabilească dacă este sau nu apt de muncă. Măsura s-ar aplica doar persoanelor sub 65 de ani.

De asemenea, și solicitanții de azil ar putea fi incluși în acest sistem, ideal alături de participarea la un curs de limbă, pentru o mai bună integrare.

Essen nu este primul oraș german care vine cu astfel de inițiative. În Schwerin, încă din decembrie 2024, munca în folosul comunității a devenit obligatorie pentru solicitanții de azil și beneficiarii ajutorului de cetățean. Sistemul se bazează pe așa-numitele „joburi de 1 euro”, unde beneficiarii primesc o sumă simbolică pentru orele lucrate, cu scopul de a stimula integrarea și disciplina muncii.

Totuși, măsura nu este lipsită de controverse. Criticii avertizează că o astfel de obligație ar putea genera cheltuieli suplimentare pentru stat și că este utilă doar pentru cei care refuză în mod clar munca, nu pentru cei cu reale dificultăți de integrare pe piața muncii.

Deși puțin cunoscut de publicul larg, și în România există prevederi legale clare care impun ca persoanele apte de muncă, beneficiare de venit minim garantat, să presteze până la 72 de ore lunar de muncă în folosul comunității, la solicitarea primăriei. Refuzul de a participa duce la încetarea ajutorului social.

În plus, familiile care au cel puțin un membru angajat cu contract de muncă beneficiază de o majorare cu 15% a ajutorului social, un stimulent care, din păcate, nu pare suficient pentru a combate pasivitatea multora.

Fenomenul asistenței sociale nemeritate continuă să alimenteze nemulțumirea unei mari părți a populației. Mulți români se întreabă, pe bună dreptate, de ce trebuie să muncească și să plătească taxe, în timp ce alții trăiesc ani la rând din bani publici, fără să contribuie cu nimic.

Poate că este momentul ca și România să ia în considerare măsuri ferme, după modelul german, pentru a restabili echilibrul între drepturi și obligații. În definitiv, ajutorul social ar trebui să fie un sprijin temporar, nu un stil de viață.