Scenariu controversat pentru viitorul Ucrainei: Emisarul lui Trump sugerează un posibil plan de împărțire în trei zone de control
Declarațiile recente ale emisarului american Keith Kellog, fost consilier pentru securitate națională al vicepreședintelui Mike Pence și actual apropiat al echipei de campanie a lui Donald Trump, au generat un val de reacții și neliniști internaționale. Potrivit presei britanice, Kellog ar fi conturat, într-un posibil scenariu post-conflict, o Ucraină împărțită în trei zone de influență, asemănătoare modelului de la Berlin după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Ideea a fost prezentată ca parte a unui plan de armistițiu, care ar include prezența forțelor occidentale în vestul țării și a trupelor ruse în est, cu fluviul Nipru ca linie de demarcație naturală. În centrul acestui aranjament – armata ucraineană, plasată între cele două blocuri de influență.
Un model inspirat din istorie: Berlinul postbelic, replicat la Kiev?
Potrivit relatărilor publicate inițial de The Times, Keith Kellog ar fi afirmat că „după încheierea conflictului, Ucraina ar putea arăta precum Berlinul post-1945: Vestul sub influența americană, britanică și franceză, Estul în mâinile rușilor.” În acest model, fluviul Nipru ar deveni granița simbolică, transformând țara într-un nou spațiu tampon între două lumi: democrațiile occidentale și Federația Rusă.
Totodată, Kellog ar fi menționat și o alternativă: dacă Rusia refuză planul, o zonă demilitarizată de 30 de kilometri ar putea fi instituită, asemănătoare celei existente de decenii bune între Coreea de Nord și Coreea de Sud.
Reacție rapidă și clarificări: declarațiile, „prost interpretate”
La scurt timp după ce ideile sale au fost preluate de presă, Keith Kellog a venit cu o rectificare. Potrivit unei declarații pentru Europa FM, fostul general american a spus că vorbele sale au fost „prost interpretate” și că nu a susținut în mod oficial împărțirea teritorială a Ucrainei. Scopul enunțului său, susține el, era de a contura o forță de reziliență internațională pentru perioada de după un posibil armistițiu, nu de a sugera o fragmentare formală a țării.
„Nu m-am referit la o împărțire a Ucrainei, ci la o potențială structură de securitate care ar putea fi implementată pentru a menține pacea și a preveni reluarea ostilităților”, a explicat Kellog.
Reacții internaționale și sensibilități geopolitice
Chiar și cu aceste precizări, declarațiile lui Kellog au reaprins temerile legate de posibile presiuni diplomatice exercitate în direcția unei „înghețări” a conflictului, care ar legitima status quo-ul teritorial actual și ar putea afecta grav integritatea suverană a Ucrainei.
Pentru Kiev, orice scenariu care implică pierderea teritorială – fie formală, fie de facto – este inacceptabil. Autoritățile ucrainene, susținute vocal de partenerii europeni, au subliniat în repetate rânduri că nu vor accepta niciun plan de pace care presupune cedări teritoriale.
Un posibil test pentru viitoarea administrație Trump?
Faptul că aceste propuneri sunt discutate în cercul apropiat al echipei lui Donald Trump ridică întrebări despre direcția pe care o va lua politica externă americană dacă fostul președinte revine la Casa Albă în 2025. Deja, Trump a declarat în mai multe rânduri că ar putea pune capăt războiului din Ucraina „în 24 de ore”, o afirmație care a stârnit atât curiozitate, cât și neliniște pe scena internațională.
Planurile de tip „împărțire a influenței” între mari puteri reamintesc de epoca Războiului Rece și de diplomația de forță a secolului trecut, însă în contextul actual, o astfel de abordare pare dificil de acceptat pentru Ucraina și aliații săi.
În loc de concluzie: o declarație, un ecou geopolitic
Deși rectificate ulterior, ideile vehiculate de Keith Kellog au stârnit un ecou puternic în spațiul public internațional. Ele evidențiază cât de sensibil rămâne dosarul ucrainean și cât de ușor pot izbucni tensiuni în jurul unor propuneri care ating chestiuni precum suveranitatea națională, frontierele și viitorul geopolitic al unei țări aflate în plin război.
Pentru Ucraina, orice variantă de pace reală trebuie să însemne nu doar încetarea focului, ci și recunoașterea integrală a granițelor sale internațional recunoscute. Orice alt scenariu, oricât de „tehnic” ar fi formulat, riscă să fie perceput ca o legitimare a agresiunii.