Doliu în România. Cunoscutul artist s-a stins prea devreme

Vestea morții lui Valentin Petricenco, fostul toboșar al trupei Proconsul și unul dintre membrii săi fondatori, a căzut ca un trăsnet peste comunitatea artistică și fanii formației. „Vălică”, așa cum îl alintau colegii și prietenii, a plecat dintre noi, discret, dar lăsând în urmă o poveste de viață trăită cu demnitate, pasiune și o dragoste profundă pentru muzică.

Un om, un prieten, un toboșar care bătea ritmul inimilor
Valentin Petricenco nu a fost doar un muzician talentat. A fost un suflet cald, un prieten de nădejde și un coleg cu care viața părea întotdeauna mai ușoară, chiar și atunci când drumurile deveneau grele. Timp de 30 de ani, a trăit alături de colegii de la Proconsul nu doar turnee, aplauze și albume de succes, ci și momentele de tăcere dintre concerte – acele clipe simple în care omul devine mai important decât artistul.

„Cu profundă durere, am aflat azi că Vali nu mai este! Vălică al nostru a plecat și el, prea devreme. Cei 30 de ani petrecuți împreună, rămân, atât cât ne mai îngăduie Dumnezeu și nouă pe acest pământ, amintiri care nu se șterg…”, au scris, cu lacrimi în suflet, colegii din Proconsul pe pagina oficială a formației.

Un om recunoscător, încercat de viață
Valentin a fost, așa cum spun colegii săi, un om încercat de viață. Nu s-a plâns niciodată, deși durerile nu l-au ocolit. În 2019, s-a retras din activitate din cauza problemelor de sănătate, o decizie grea pentru cineva care trăia pentru muzică, care respira prin fiecare bătaie de tobă.

Dar destinul a găsit o cale frumoasă să continue linia ritmică a familiei Petricenco. Fiul său, Pavel, i-a luat locul în trupă, păstrând viu spiritul tatălui și legătura dintre generații. Era mai mult decât o moștenire artistică – era o promisiune tăcută că sunetul tobelor lui Vali va răsuna mai departe, dincolo de timp.

O comunitate îndurerată, un val de mesaje pline de emoție
Moartea lui Valentin Petricenco a stârnit un val de reacții emoționante din partea fanilor. Comentariile curg, dureroase, sincere, pline de recunoștință:

„Ce se-ntâmplă!? Ne pleacă generația noastră, legendarii cei mai buni! Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină!”

„Nu pot să cred! Dumnezeu să te odihnească în pace, Vali! Cred că nimeni nu va uita spiritul tău de viață și bancurile pe care ni le spuneai tot timpul… Abia așteptam un concert Proconsul ca să te aud: ‘Pe ăsta îl știi, Alinuța?’”

Sunt cuvinte simple, dar atât de adevărate. Vali nu era doar toboșarul formației. Era inima din culise, omul care știa să aducă zâmbetul chiar și în cele mai tensionate momente. Spiritul lui era parte din fiecare concert, din fiecare aplauză, din fiecare zbatere a tobelor care făceau scena să vibreze.

Un loc gol, dar o amintire plină
E greu să vorbești la trecut despre oameni care au bătut la porțile sufletului tău cu atâta blândețe. Valentin Petricenco a fost genul de om care nu făcea zgomot în jurul lui, deși tobele erau viața lui. A preferat discreția, dar și-a pus amprenta profund, în moduri care vor continua să existe prin muzică, prin prieteni, prin fiul său.

Într-o lume agitată și adesea superficială, Vali a fost un exemplu de firesc, loialitate și iubire pentru ceea ce face. Nu s-a schimbat, nu a jucat roluri. A fost omul bun, blând, uneori ironic, mereu sincer.

Astăzi, o tobă a tăcut. Dar ecoul ei rămâne. În inimile colegilor, în sunetele care au emoționat mii de oameni, în memoria celor care l-au iubit și respectat.

Drum lin, Vălică. Ritmul tău nu se oprește aici. El continuă să bată în sufletele noastre. Odihnește-te în pace.