Într-un colț liniștit al unui cimitir dintr-un orășel de provincie, o imagine a înduioșat până și cele mai reci suflete: un băiețel de doar 6 ani, în genunchi, în fața unui mormânt. Avea în mână o floare ofilită, în buzunar un desen făcut la grădiniță, iar în ochi o durere prea mare pentru vârsta lui.
— „Mami, azi am desenat un înger… și semăna cu tine.”
Aceste cuvinte, rostite cu voce tremurată către o cruce albă, au fost auzite de un trecător care s-a oprit în loc, cu inima strânsă. A încercat să se apropie de copil și l-a întrebat cu blândețe:
— „De ce vii în fiecare zi aici, puiule?”
Copilul, cu o seninătate tulburătoare, i-a răspuns:
— „Pentru că mami mi-a spus că, de sus, din cer, mă aude mai bine dacă îi vorbesc de aici… Și eu vreau să-i povestesc tot ce mi se întâmplă.”
Ana, mama băiatului, murise într-un accident auto cu doar două luni în urmă. De atunci, micuțul se întorcea zilnic la mormântul ei, mereu cu altceva de povestit. Fie un desen, fie o notă bună, fie o amintire. Era singura lui legătură cu femeia care îi fusese tot universul.
Continuarea care a impresionat o întreagă comunitate
Într-una din acele dimineți, o femeie în vârstă care trecea zilnic prin acel cimitir a observat băiețelul. Curioasă, a început să-l urmărească discret. Zi după zi, același ritual, aceleași vorbe, aceeași durere sinceră.
După o săptămână, s-a apropiat de el și i-a adus un caiet cu foi colorate.
— „Scrie-i mamei tale aici, dragul meu. Așa o să păstrezi tot ce îi spui.”
Băiatul a zâmbit pentru prima oară. A început să-i scrie mamei în fiecare zi, ca într-un jurnal: „Mami, azi am învățat să leg șireturile.” „Mami, am visat că vii după mine la grădi.” „Mami, de Crăciun o să-ți pun o lumânare în formă de inimă.”
Femeia care i-a oferit caietul nu era nimeni altcineva decât fosta colegă de liceu a Anei. Nu știa că murise. Când a aflat povestea, a decis să nu mai rămână indiferentă.
A vorbit cu tatăl băiatului, care era depășit de situație, și s-a oferit să îl ajute. Nu trecuseră două luni, că băiatul o striga deja „mătușa Lili”, iar acasă începeau din nou să se audă râsete.
Un final care dă speranță
Timpul nu i-a vindecat complet rana, dar i-a adus în viață oameni care i-au șters lacrimile. Acum, băiatul încă vizitează mormântul mamei sale, dar nu mai vine singur. „Mătușa Lili” îl ține de mână și-i spune:
— „Hai să-i arătăm mamei ce băiat curajos ai devenit.”
Uneori, îngerii nu vin din cer. Uneori, îngerii apar sub forma unei femei obișnuite, cu un caiet în mână și un suflet mare.