— Nu aveți destui bani, doamnă Laura, poate data viitoare!Vocea Irinei, vânzătoarea tânără de la magazinul alimentar din colț, a răsunat tare, peste capetele celor câțiva clienți care așteptau la coadă. Am simțit cum obrajii mi se înroșesc și privirile tuturor se întorc spre mine. Am bâiguit ceva, am împins pâinea și laptele spre ea … Citește mai mult
— Nu mai pot, Maria! Nu mai pot! am izbucnit, cu vocea tremurândă, în timp ce bradul de Crăciun pâlpâia stins în colțul sufrageriei. Era a treia oară în acea săptămână când părinții Mariei, domnul și doamna Popescu, apăreau neanunțați la noi acasă. De data asta, cu plăcinte calde și colinde pe buze, dar cu … Citește mai mult
— Nu mai pot, Sorina! Nu mai pot să trăiesc așa! — vocea lui Radu răsuna în bucătărie, iar eu mă uitam la el cu ochii plini de lacrimi. Era a treia oară săptămâna aceea când soacra mea, Elena, îmi spusese în față că nu sunt destul de bună pentru fiul ei. Cuvintele ei mă … Citește mai mult
— Nu mai pot, mamă! Nu mai pot să mă prefac că nu văd cum te schimbi în fiecare zi!Vocea Irinei mi-a sfâșiat inima. Stătea în pragul ușii, cu ochii roșii de plâns, iar eu, Ana, mă uitam la ea fără să pot spune nimic. Mâinile îmi tremurau pe cana de ceai, iar în piept … Citește mai mult
— Nu mai pot, Irina! Nu mai ești fata de care m-am îndrăgostit! Ți-ai pierdut farmecul, ai devenit altcineva… Cuvintele lui Vlad mi-au tăiat respirația. Eram în bucătăria noastră mică din apartamentul de la etajul patru, cu miros de cafea arsă și ploaia bătând în geam. Mâinile îmi tremurau pe cana de ceai, iar inima … Citește mai mult
— Nu mai pot, Irina! Nu mai ești fata de care m-am îndrăgostit! Ți-ai pierdut farmecul, ai devenit altcineva… Cuvintele lui Vlad mi-au tăiat respirația. Eram în bucătăria noastră mică din apartamentul de la etajul patru, cu miros de cafea arsă și ploaia bătând în geam. Mâinile îmi tremurau pe cana de ceai, iar inima … Citește mai mult
— Nu vreau să mai aud scuze, mamă! Ai avut ani întregi să fii prezentă, dar ai ales mereu altceva. De azi înainte, singurul lucru pe care îl vei primi de la mine va fi un cadou de ziua ta. Atât. Cuvintele mi-au ieșit din gură ca niște pietre grele, aruncate peste masa din sufrageria … Citește mai mult
— Irina, nu te grăbi! Nu vrei să regreți mai târziu, mi-a spus mama cu vocea tremurândă, în timp ce îmi împachetam ultimele haine în valiza veche de piele. Ploua cu găleata afară, iar în bucătărie mirosea a ceai de tei și a teamă. M-am oprit pentru o clipă, cu mâna pe clanța ușii, și … Citește mai mult
— Mamă, te rog, doar două ore! Nu pot lipsi de la muncă azi, șeful m-a amenințat că mă dă afară dacă mai întârzii. Vocea mea tremura la telefon, în timp ce încercam să-mi țin lacrimile în frâu. Maria, fetița cea mică, plângea în fundal, iar băieții mei, Vlad și Darius, se certau pe telecomandă. … Citește mai mult
La cantina liceului Nr. 6, era mereu miros de supă de mazăre arsă și coji de pâine învechită, ca și cum aerul însuși absorbea același miros ca și chifteluțele de carne. Mesele lungi se clătinau de tăvi, cineva lovea lingura de un pahar, mormăind că compotul era mai acru decât de obicei. Anya Zvonaryova stătea … Citește mai mult