Lună: mai 2025

În plic era o scrisoare. Una simplă, scrisă de mână, cu caligrafia ordonată, ușor înclinată, a fiicei mele, Elisabeta. O foaie albă de hârtie, îndoită în două, cu mirosul parfumului ei — același pe care i l-am oferit când a terminat liceul. Inima mi s-a strâns. Nu știu de ce, dar am simțit imediat că … Citește mai mult

— Acum explică-mi totul, de la început… — spuse Alexandru, cu vocea scăzută, dar fermă. Fata nu răspunse imediat. Privea fix prin parbriz, de parcă cuvintele îi fuseseră înghețate în gât. Ochii îi tremurau ușor, iar mâinile i se strângeau pe marginea scaunului. După câteva clipe de liniște apăsătoare, își întoarse ușor capul spre el. … Citește mai mult

Dar într-o seară de joi, totul s-a schimbat.Am ajuns acasă mai devreme decât de obicei. Aveam o durere de cap și o nevoie acută de liniște. Încă de la ușă, ceva părea… diferit. Se auzeau voci din sufragerie — râsete, clinchet de pahare. Am intrat fără să fac zgomot, sperând că poate e vorba doar … Citește mai mult

Mâinile îi tremurau, capul îi vâjâia, piciorul îi pulsa de durere… și totuși, în mintea Elizabetei nu era nimic mai important decât gândul la Barry. Cățelul ei, adus cu greu dintr-un adăpost, era tot ce avea mai drag. Un suflet blând, devotat, care o însoțise în cele mai grele zile din viață. Nu-l putea lăsa … Citește mai mult

…Când chirurgul a ieșit din sala de operație, ochii lui erau roșii de oboseală și de emoție. Privirea i s-a întâlnit cu cea a Margaretei, care se ridicase în picioare fără să spună un cuvânt. Doar stătea acolo, cu batista în mâini, privind drept în ochii medicului, așteptând. — E stabilă. A trecut peste cel … Citește mai mult

Când ușa s-a trântit, John a coborât pe scări fără să aștepte liftul. Inima îi bătea cu putere, mâinile îi tremurau, în tâmple îi pulsa o furie — dar nu pe Sara. Pe el însuși. „Rezistă, — își repeta. — Mai ai puțin. Doar trei zile.” Toate acele nopți nu dormise la serviciu. Nu băuse … Citește mai mult

— Ești vie, — a spus Sebastian încet, privind-o direct în ochi. — La naiba… Nu m-am așteptat la asta. Elizabeth păși înăuntru fără să spună un cuvânt. În spatele ei, doi agenți de securitate în civil închideau ușa. Thomas, tatăl ei, rămase aproape de ea, cu privirea tăioasă fixată pe bărbatul care încercase să-i … Citește mai mult

…În interiorul plicului era o invitație. Pe hârtie groasă, cu margini aurii, era scris elegant:„Dna Alison Westbrook, sunteți invitată de către redacția revistei Femei de Succes la Gala Anuală a Profesioniștilor din Sănătate. Sunteți nominalizată la categoria ‘Carieră remarcabilă’.” Alison stătea câteva clipe nemișcată, privind rândurile. O căldură liniștitoare îi umplea pieptul. Nu era un … Citește mai mult

Elisabeth păși afară din biroul notarului cu actele în mână și inima bătându-i ciudat de lin. Era o senzație pe care nu o mai cunoscuse de mult: claritate. Nu euforia, nu frica, ci un sentiment calm că în sfârșit ceva din viața ei îi aparținea cu adevărat. Nu Thomas, nu munca, nu rutina — ci … Citește mai mult