— Ce tragedie? — întrebă Michael, încruntându-se. Bătrâna oftă, trăgându-și șalul mai aproape de umeri. — Un accident de mașină. S-a întâmplat exact la intrarea pe pod. O femeie și băiețelul ei au fost loviți. Mama a murit pe loc. Copilul a fost dus la spital. Când am venit aici a doua zi… ea — … Citește mai mult
Noaptea era rece, deși calendarul arăta începutul lui mai. Clara stătea pe marginea patului în apartamentul lor mic din oraș, cu ochii roșii de plâns și cu mintea rătăcită între amintiri și planuri. Telefonul vibra din când în când — un mesaj de la prietena ei, un apel ratat de la Mariana, soacra. Dar niciun … Citește mai mult
În ziua următoare, Alex s-a prezentat cu o pungă de patiserii franțuzești și un zâmbet larg. — Croissante proaspete. Cu unt adevărat. Și ciocolată belgiană, zise el, așezându-se pe banca din fața clinicii unde știa că Sofia ieșea la pauză.— Ah, deci azi e ziua carbohidraților scumpi? întrebă ea zâmbind ușor, luând totuși unul dintre … Citește mai mult
Luca își ținea noul prieten în brațe în timp ce se îndreptau spre mașină. Rex tremura ușor, dar nu mai mârâia. Doar privea în jur, cu ochi mari, întrebători. Era ca și cum nu-i venea să creadă că e liber. Că cineva, în sfârșit, îl alesese pe el. — Îi va trebui timp, Luca, — … Citește mai mult
— Vreau să plec, — șopti Catherine, fără să-și desprindă privirea de pe chipul triumfător al lui Lauren. Adam voia să spună ceva, dar vocea îi înghețase în gât. Simțea cum inima soției sale se frângea sub ochii lui, iar el nu putea face nimic. — Doamnă și domnilor, vă mulțumesc! — vocea lui Lauren … Citește mai mult
— Hei, ce faci?! — a strigat Robert, sărind de pe canapea, dar Sofia nu s-a întors. Ieșise deja pe ușă, ținând ferm dosarul cu documente, ca pe un scut împotriva ultimilor ani de umilințe. Pașii ei răsunau sigur pe scările blocului. Fiecare treaptă coborâtă era ca o eliberare. În acea seară, Sofia a dormit … Citește mai mult
Sofia tăcea. În ochii ei nu mai era foc, ci gheață. S-a aplecat încet, a luat ceașca rece de cafea și a dus-o la chiuvetă. A lăsat apa să curgă, dar nu pentru a spăla cana — ci pentru a-și răcori gândurile. — Alexandru, — rosti ea în cele din urmă, fără să se întoarcă, … Citește mai mult
Într-o seară, Daniel nu a putut adormi. Stătea întins în patul său, privind tavanul, de parcă acolo s-ar fi aflat toate răspunsurile. Moartea mamei îi zdruncinase lumea interioară, iar tatăl său, odinioară puternic și neclintit, stătea acum adesea singur în tăcere, fără să aprindă luminile. Trecuse aproape un an de la înmormântarea Elizabetei, când Richard … Citește mai mult
Tomasz se lăsă ușor în jos, udându-și genunchii în iarba jilavă, și întinse mâna către ghemotocul tremurător. Pisoiul, parcă lipsit de orice forță de împotrivire, se lăsă ridicat fără un sunet. Trupul lui era ud leoarcă, oasele i se simțeau prin pielea subțire, iar ochii mari, cenușii, îl priveau cu o oboseală sfâșietoare. — Of… … Citește mai mult
După acea cină tensionată, Emily s-a retras în dormitor fără să mai rostească vreun cuvânt. Alexander a venit câteva minute mai târziu și s-a așezat lângă ea, în liniște. Ea privea tavanul, cu mâinile împreunate pe piept. — Îmi pare rău, — șopti el. — Știu că mama te rănește, dar nu știu cum să … Citește mai mult