A doua săptămână începuse cu frig. Vântul pătrundea printre blocuri, iar norii coborâseră atât de jos, încât părea că apasă pe oraș. Cățeii fără adăpost nu trăiesc mult în asemenea zile. Și totuși, când am trecut pe lângă piață, el era acolo. În aceeași cutie, de data asta acoperit cu o pătură mică, murdară, de … Citește mai mult
A doua zi dimineață, m-am trezit neliniștită. Ce voia Alexander? De ce după atâtea luni? Mintea mea căuta variante, explicații, ipoteze. Thomas m-a sărutat pe frunte, zâmbind cu încredere. — Orice-ar fi, o să fii bine, Emma. Eu sunt aici. Am dat din cap, dar inima bătea ca nebună. La ora cinci după-amiază, eram deja … Citește mai mult
Elisabeta se închise în cameră fără să mai spună un cuvânt. Ușa se închise încet, dar apăsat, ca o limită trasată clar. Se așeză la birou, însă nu mai putea lucra. Privirea ei căuta un punct fix pe perete, dar gândurile curgeau haotic: anii care au trecut, visele amânate, sacrificiile făcute în tăcere. Îi auzi … Citește mai mult
Am condus fără să știu exact unde merg. Doar instinctul mă ghida. Thomas nu spunea niciodată unde are loc acele „întâlniri de serviciu târzii”. Dar o voce din mine șoptea că voi afla. Aveam o listă mentală de locuri — restaurante, hoteluri, parcări mai ferite. A ales greșit ziua să mă mintă. După douăzeci de … Citește mai mult
Safia se întoarse spre bar, cu pași apăsați, încercând să-și păstreze echilibrul. O lacrimă i se rostogoli pe obraz, dar o șterse repede cu mâneca uniformei. Nu era prima umilință pe care o suporta — dar poate era ultima. În spatele barului, Omar, bucătarul principal, o opri din drum cu o privire tăcută. Îi întinse … Citește mai mult
Eliza simțea cum totul în jurul ei se prăbușește. Fiecare cuvânt, fiecare gest, fiecare obiect familiar devenit brusc străin – toate o loveau mai tare decât orice insultă. Era acasă, și totuși… nu mai era nimic al ei. — Ai de gând să stai acolo mult? — întrebă Natalia cu un zâmbet ironic, jucându-se cu … Citește mai mult
Sofia privea în ceașcă, tăcută. Aburii se ridicau în aerul cald al cafenelei, dar gândurile ei rătăceau departe. Oferta lui Lukas era ciudată, neașteptată, poate chiar riscantă. Dar și promisiunea unui refugiu. Nu doar pentru ea. Pentru Oliver. — Două luni… — repetă ea în șoaptă. — Fără întrebări, fără alte condiții? — Nicio întrebare, … Citește mai mult
— Numele lui e Paul, da, — a spus Clara cu o voce joasă. — Dar n-a fost niciodată erou. Sofia nu spunea nimic. Ochii îi erau larg deschiși, dar nu clipea. A simțit cum înăuntrul ei ceva vechi și fragil se crapă. — L-a iubit mult mama ta. Pe atunci, Paul era alt om. … Citește mai mult
„Larisa,” șopti Chiril, verificând mai întâi dacă ușa era închisă. „Știi ce mă gândeam pe drum încoace? Cât de mult mi-aș dori să se termine odată toată această poveste. Sunt epuizat. Nu mai suport. Fiecare zi petrecută aici costă o avere, banii noștri, banii mei se scurg pe nimic.” Vocea lui era joasă, aproape un … Citește mai mult
Leonard stătea în fața monitorului, cu ochii ficși pe imagini. Înregistrarea arăta clar cum Olga intrase în birou cu aspiratorul și găleata de curățenie. Mișcările ei erau precise, metodice. Ștergea fiecare suprafață cu grijă, aspirând colțurile pe care majoritatea oamenilor le-ar fi ignorat. Când a ajuns în zona seifului, s-a oprit. Camera a surprins perfect … Citește mai mult