Dana Rogoz mărturisiri emoționante despre despărțirea de tatăl ei Eram în mașină când am aflat vestea cumplită

Dana Rogoz, mărturisiri sfâșietoare despre pierderea tatălui: „Îl alăptam pe Vlad în mașină când am primit vestea… A fost cel mai greu moment din viața mea”

Au trecut 11 ani de la una dintre cele mai dureroase experiențe trăite de Dana Rogoz, însă amintirea acelei zile rămâne vie în sufletul său. Într-o confesiune profund emoționantă, actrița a rememorat ultimele clipe alături de tatăl ei, care s-a stins din viață în preajma Paștelui, într-un context marcat de durere, dar și de o puternică legătură de familie.

În acea perioadă, Dana devenise proaspătă mămică. Încerca să-și împartă timpul între grija pentru fiul ei, Vlad, și dorința arzătoare de a fi alături de tatăl său în ultimele sale zile. Zilele petrecute la spital, alături de frații ei, au fost încărcate de emoție și tensiune, fiecare moment fiind trăit cu intensitate și speranță.

„Cel mai greu lucru pe care l-am auzit vreodată la telefon a fost atunci când mi s-a spus că tata a murit. Eram în curtea spitalului, acolo stăteam zilnic cu frații mei. Știam că are leucemie acută și că sunt ultimele zile. Ne agățam de fiecare întâlnire cu el. Era la terapie intensivă și aveam voie să intrăm doar de două ori pe zi. Restul timpului îl petreceam prin apropiere”, a povestit Dana cu lacrimi în glas.

Actrița își amintește cu precizie dureroasă momentul în care tatăl său a trecut în neființă. Deși medicii i-au indicat că ora sfârșitului se apropia, impactul a fost devastator.

„Am intrat la ora 14:00, i-am spus că va veni o rudă să-l viziteze la ora 17:00, iar el a spus doar: ‘Nu mai pot’. Exact cum a anticipat, s-a stins la ora 17:00. Fratele meu, Andrei, m-a sunat pe la 17:30 să-mi dea vestea. Eu eram în mașină, tocmai îl alăptasem pe Vlad și nu voiam să-l duc în spital. Mă dezinfectam constant, foloseam pompa și îi dădeam laptele. Eram în acel spațiu între două lumi – una care începea și alta care se încheia. A fost sfâșietor.”

Dana a împărtășit și un detaliu extrem de personal, care reflectă cât de profund a fost legătura cu tatăl ei. În ultimele ore ale acestuia, ea și frații săi au fost copleșiți de dorința de a-i spune că îl iubesc, însă au renunțat, temându-se că acel gest l-ar putea speria, ca și cum i-ar confirma sfârșitul iminent.

„Ne-am întrebat dacă să intrăm și să-i spunem ‘te iubim’. Și tot noi am zis ‘nu’, pentru că ne-am gândit că poate se sperie, că o ia ca pe un semn că urmează să plece. A fost o decizie grea, dar nu o regret. Cu ceva timp înainte, fiecare dintre noi avusese o discuție sinceră cu tata, în care ne-am spus ce simțim. Am fost o familie deschisă, nu am lăsat lucruri nespuse. Și chiar dacă nu i-am spus ‘te iubesc’ în acel ultim moment, credem că a simțit – prin prezența noastră, prin faptul că am fost acolo până la final.”

Dana Rogoz nu a ascuns niciodată durerea provocată de pierderea tatălui său, dar nici puterea cu care a reușit să meargă mai departe, susținută de amintirile frumoase și de lecțiile lăsate de el. A fost o experiență care i-a schimbat profund viziunea asupra vieții și a consolidat și mai mult legătura dintre ea și frații ei.

„Nu poți să te pregătești niciodată complet pentru momentul în care pierzi pe cineva drag, chiar dacă știi că se apropie. Mintea încearcă, dar sufletul e tot nepregătit. Îți rămâne doar dragostea, amintirea și sentimentul că ai fost acolo, până la capăt.”

Confesiunea Danei Rogoz este una dintre cele mai emoționante declarații despre pierdere, dar și despre puterea de a iubi profund până în ultima clipă. Povestea ei reamintește că, dincolo de cuvinte, prezența, compasiunea și liniștea pot fi cel mai sincer act de iubire într-un rămas-bun.