Soțul, după 17 ani de căsnicie cu Inna, a decis să plece cu o tânără studentă

Alexei a rămas împietrit, cu paharul de șampanie suspendat la jumătatea drumului spre buze. Natașa, tânăra studentă de 23 de ani, cu părul blond și ochii albaștri, a început să se foiască pe scaun, privind disperată spre ușa de ieșire.

„Dar asta nu e tot,” a continuat Inna, scoțând din buzunarul rochiei un stick USB. „Aici am înregistrările tuturor conversațiilor voastre din ultimele șase luni. Ce interesant că niciodată nu i-ai spus Natașei despre problemele financiare ale firmei tale, nu-i așa, dragul meu?”

Tatăl lui Alexei, un bărbat robust care până acum stătuse tăcut, s-a ridicat brusc:

„Ce înseamnă asta, Alexei? Ce probleme financiare?”

„Nimic grav, tată,” a încercat Alexei să salveze situația. „Doar câteva dificultăți temporare.”

„Temporare?” Inna a râs ușor. „Datoriile de 200.000 de euro nu mi se par chiar temporare. Mai ales când banii au dispărut misterios.”

Natașa s-a albit la față și a întrebat cu o voce tremurândă:

„Ce datorii? Alexei, mi-ai spus că firma ta prosperă, că apartamentul pe care l-am văzut săptămâna trecută este deja rezervat pentru noi…”

„Da, despre asta voiam să vorbesc și eu,” a intervenit Inna. „Draga mea Natașa, apartamentul acela nu a fost niciodată de vânzare. Este proprietatea surorii mele, care v-a lăsat să-l vizitați la rugămintea mea.”

Un murmur de uimire a străbătut masa. Prietenii lor comuni își aruncau priviri încurcate, neștiind cum să reacționeze la acest spectacol neașteptat.

„Ai orchestrat totul?” a șoptit Alexei, realizând în sfârșit amploarea situației.

„Nu chiar totul,” a răspuns Inna zâmbind. „Infidelitatea ta a fost alegerea ta. Eu doar am colectat informații. De șase luni, de când am găsit primul bilet de dragoste în buzunarul tău.”

Vera Pavlovna, mama lui Alexei, s-a ridicat cu demnitate:

„Alexei, nu te-am crescut așa. Tatăl tău și eu suntem profund dezamăgiți.”

„Și eu sunt dezamăgită,” a adăugat Natașa, ridicându-se brusc. „Mi-ai promis o viață de lux, fără griji. Mi-ai spus că ești divorțat de un an! Și acum aflu că ești plin de datorii?”

Stânjenită și furioasă, tânăra și-a luat poșeta și s-a îndreptat spre ușă. Alexei a încercat s-o oprească:

„Natașa, te rog, pot explica…”

„Să nu mă mai contactezi vreodată,” l-a întrerupt ea, trântind ușa în urma ei.

Camera a rămas într-o tăcere apăsătoare. Prietenii începeau să se ridice stângaci, căutând scuze pentru a pleca. În mai puțin de zece minute, în apartament au rămas doar Inna, Alexei și părinții acestuia.

„Voi ne vom retrage și noi,” a spus tatăl lui Alexei, luându-și soția de braț. „Inna, îmi pare rău pentru tot. Nu meriți asta.”

După ce ușa s-a închis în urma lor, Inna și Alexei au rămas singuri în fața mesei pline cu mâncăruri abia atinse și sticle de șampanie deschise.

„De ce?” a întrebat Alexei, prăbușindu-se pe un scaun. „De ce ai făcut asta?”

„Pentru că meriți,” a răspuns Inna simplu. „Pentru șaptesprezece ani în care am crezut în tine, te-am susținut și te-am iubit.”

S-a apropiat de el și i-a pus în față ultimul document:

„Ai douăzeci și patru de ore să semnezi acordul de divorț. Îți las o sumă decentă cu care să-ți începi noua viață. Dar firma, casa și mașina rămân la mine.”

Alexei a privit documentul, apoi pe Inna:

„Și dacă refuz?”

„Atunci dosarul cu toate dovezile fraudelor tale financiare va ajunge la procuratură. Alegerea e a ta.”

A doua zi dimineață, Inna s-a trezit singură în patul lor matrimonial. Alexei plecase în timpul nopții, luând cu el doar o valiză cu haine și documentul semnat.

Șase luni mai târziu, Inna stătea la aceeași fereastră, privind cum razele soarelui de primăvară luminau orașul. Telefonul ei a sunat – era avocatul.

„Doamnă Petrova, transferul către fundație este complet. Acțiunile firmei au fost vândute, iar banii au fost virați conform instrucțiunilor dumneavoastră.”

„Mulțumesc, Andrei,” a răspuns ea. „Și cealaltă chestiune?”

„Da, domnul Petrov a acceptat oferta de a preda la universitatea din Siberia. Se pare că experiența recentă l-a schimbat considerabil.”

Inna a zâmbit ușor. Nu simțea nici bucurie, nici tristețe – doar acceptare. Înființase o fundație pentru ajutorarea femeilor abuzate, folosind banii din vânzarea firmei. Iar fostului soț îi oferise o șansă de a se reabilita, departe de tentațiile orașului.

Soneria a întrerupt-o din gânduri. La ușă stătea Anton, profesorul de literatură pe care îl cunoscuse la un cerc de lectură.

„Ești gata?” a întrebat el zâmbind.

„Da,” a răspuns Inna, luându-și paltonul. „Sunt gata pentru un nou început.”

Și pentru prima dată în ultimii șaptesprezece ani, pașii ei erau ușori, iar zâmbetul – sincer. Uneori, sfârșitul unei povești este doar începutul alteia mai bune.

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.