TATĂL MEU MI-A SPUS SĂ FAC DUȘ CU APĂ RECE ȘI SĂ FOLOSESC SĂPUNUL PE CARE MI L-A DAT EL

Mi-am ținut respirația, așteptând ca Mihai să termine.

„…e făcut pentru cadavre. E un săpun embalsamator, folosit în casele de pompe funebre pentru a pregăti corpurile pentru înmormântare,” a spus el, mâinile tremurându-i în jurul săpunului.

Am simțit cum mă cuprinde greața. „Ce? Nu… nu poate fi adevărat.” Dar știam că era. Asta explica mirosul ciudat de chimicale, textura rigidă, felul în care pielea mea devenea tot mai uscată și mai palidă cu fiecare utilizare.

„Ioana, acest săpun conține formaldehidă și alte substanțe chimice puternice. Dacă îl folosești cu apă caldă, aceste substanțe s-ar evapora și ai simți mirosul. De aceea tatăl tău a insistat să folosești apă rece,” a explicat Mihai, punând săpunul pe masă ca și cum ar fi fost toxic. Și era.

„Dar de ce? De ce mi-ar face tatăl meu așa ceva?” am întrebat, lacrimile începând să-mi curgă pe obraji.

Mihai s-a așezat lângă mine, luându-mi mâinile în ale lui. „Nu știu, dar e ceva foarte, foarte greșit aici. Unde ai ținut săpunul? Arată-mi restul.”

L-am condus în baie, unde aveam încă trei bucăți de săpun identic pe un raft. Mihai le-a studiat, confirmând că toate erau la fel. Apoi a observat ceva pe ambalajul unuia dintre ele – un logo mic al unei case de pompe funebre.

„Ioana, sunt și medic rezident,” a spus Mihai încet. „Acest săpun poate provoca arsuri chimice, probleme respiratorii și, folosit timp îndelungat, poate duce la probleme de sănătate mult mai grave, inclusiv leziuni neurologice.”

Am început să tremur. „L-am folosit de aproape un an…”

„Trebuie să mergem la spital. Acum. Și apoi, trebuie să vorbim cu poliția.”

Am încuviințat, în șoc. „Dar de ce ar face tatăl meu asta? Și de ce a tăcut mama?”

Privirea lui Mihai s-a întunecat. „Nu știu, dar cred că nu e vorba doar despre un săpun. E ceva mai profund aici.”

Pe drum spre spital, am sunat-o pe prietena mea Ana.

„Ana, poți să-mi spui ceva sincer? Ți-am mirosit vreodată ciudat în ultimul an?”

Ana a ezitat. „Ioana… voiam să-ți spun de mult. Dar mereu păreai atât de sensibilă când venea vorba despre felul în care miroși. Sincer, nu ai mirosit urât niciodată. Eram confuză de ce tot insistai că ai un miros. Toți ne întrebam dacă nu cumva dezvolți o obsesie legată de igiena personală.”

Cuvintele ei m-au lovit ca un pumn. Tatăl meu mă convinsese că miros urât, când de fapt nu era adevărat. M-a manipulat să folosesc un săpun toxic, pretinzând că e pentru binele meu. Era un abuz psihologic și fizic.

La spital, doctorii au confirmat temerile lui Mihai. Analizele de sânge au arătat niveluri alarmante de toxine în corpul meu. „E un miracol că nu ai dezvoltat probleme mai grave,” a spus medicul. „Va trebui să rămâi sub observație câteva zile.”

În timp ce stăteam pe patul de spital, Mihai a vorbit cu poliția, care a trimis ofițeri la casa părinților mei. Au găsit nu doar mai mult săpun embalsamator, ci și documente care sugerau că tatăl meu colabora cu casa de pompe funebre locală de ani de zile.

Ceea ce au descoperit ulterior a fost și mai tulburător. În subsolul casei, au găsit un jurnal al tatălui meu care detalia „experimentul” său – mă folosea ca subiect de test pentru diferite produse de îmbălsămare, diluate pentru „uz pe viu”. Aparent, lucra la o nouă formulă de conservare pe care spera să o vândă industriei funerare.

Când ofițerii au confruntat-o pe mama, ea s-a prăbușit, mărturisind că știa de „hobby-ul” tatălui meu, dar îi era prea frică să intervină. „M-a amenințat că mă va părăsi dacă spun ceva,” a plâns ea. „Mi-a spus că experimentele sunt inofensive, că doar testează conservanți naturali.”

Tatăl meu a fost arestat pentru vătămare corporală gravă, abuz domestic și practicarea medicinei fără licență. Mama a fost acuzată de complicitate și neglijență.

În zilele care au urmat, am aflat că nu eram singura victimă. Tatăl meu testase produse similare pe rezidenții unui azil de bătrâni unde lucrase ca îngrijitor înainte să fiu eu născută. Fusese concediat când un rezident dezvoltase o reacție severă, dar nimeni nu făcuse legătura cu produsele lui.

Recuperarea mea a fost lentă, atât fizic cât și emoțional. Mihai a rămas alături de mine, ajutându-mă să găsesc un terapeut specializat în traume și abuz. Împreună, am început să despachetăm anii de manipulare și gaslighting pe care îi suferisem.

„Nu e vina ta,” îmi repeta terapeuta în fiecare ședință. „Ai avut încredere în părinții tăi, cum ar face orice copil. Nu puteai ști.”

Șase luni mai târziu, stăteam pe terasa apartamentului nou pe care îl împărțeam cu Mihai, privind cerul înstelat. Pielea mea începuse să-și recapete culoarea naturală, iar coșmarurile despre săpunul acela groaznic deveneau tot mai rare.

„La ce te gândești?” m-a întrebat Mihai, așezându-se lângă mine.

„Mă gândesc că uneori, persoanele care ar trebui să ne protejeze cel mai mult sunt cele care ne rănesc cel mai tare,” am răspuns. „Dar apoi, sunt persoane ca tine, care intră în viața noastră când avem cea mai mare nevoie.”

Mihai mi-a strâns mâna. „Ai fost suficient de puternică să supraviețuiești. Acum ești suficient de puternică să trăiești cu adevărat.”

Am zâmbit, simțind pentru prima dată în ani o libertate autentică. Nu mai trebuia să mă tem de mirosul meu inexistent. Nu mai trebuia să fac duș de cinci ori pe zi. Nu mai trebuia să trăiesc sub umbrela toxică a manipulării tatălui meu.

În acea noapte, am făcut un duș fierbinte, cu un săpun parfumat cu lavandă pe care îl alesese Mihai pentru mine. Apa caldă a fost ca o purificare, spălând ultimele rămășițe ale trecutului meu.

Când am ieșit din baie, mi-am privit reflexia în oglindă – o femeie nouă, renăscută din cenușa unei copilării distruse de abuz, dar hotărâtă să nu lase trecutul să-i definească viitorul.

Cazul tatălui meu a devenit un studiu de caz pentru studenții la psihologie și criminalistică. Dar pentru mine, a devenit o lecție despre supraviețuire și despre importanța de a avea încredere în instinctele proprii.

Și, în fiecare zi, îmi amintesc cuvintele simple ale lui Mihai din acea primă zi la spital: „Nu ești ceea ce ți s-a întâmplat. Ești ceea ce alegi să devii după aceea.”

Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.

Navigare în articole