Magazin Nu mai dați de pomană pentru morți. Mortul nu mănăncă nu bea. Detalii neștiute oferite de un preot Daniel Avram
DISCLAIMER: Acest site este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică.
**Semnificația și practica pomană în tradiția creștină**
Pomana este o tradiție adânc înrădăcinată în cultura creștină, fiind considerată un gest de generozitate și compasiune făcut în memoria celor trecuți în neființă. În multe comunități, actul de a da de pomană este legat de credința că acest gest poate ajuta sufletul celui decedat să găsească pace și mântuire.
### Pomana: gest simbolic, nu literalPreotul Daniel Avram, în cadrul unei intervenții recente, a adus clarificări cu privire la semnificația acestei tradiții, subliniind faptul că pomana nu trebuie înțeleasă într-un sens literal.
„Există o credință greșită, care nu aparține învățăturii ortodoxe sau Bibliei, conform căreia mortul ar avea nevoie de mâncare sau băutură. Vă spun după învățătura Sfintei Scripturi și a Bisericii: mortul nu mănâncă, nu bea, el nu are nevoie de aceste lucruri materiale,” a explicat părintele Daniel Avram într-un videoclip postat pe o platformă de socializare.
### Semnificația expresiei „Bogdaproste”Părintele a detaliat și sensul expresiei „Bogdaproste”, rostită de cei care primesc de pomană:„Cuvântul vine din slavonul vechi, unde *‘Boje’* înseamnă Dumnezeu. Așadar, când dăm de pomană, o facem în numele Domnului, nu pentru că cel decedat ar avea nevoie fizică de acele lucruri. Este un gest simbolic, prin care cerem mila și iertarea divină pentru sufletul celui plecat.”
### Îndemnuri pentru o practică autenticăPărintele Daniel a făcut apel la înțelegerea corectă a acestei tradiții:„Tot ce dăm să fie oferit în numele Domnului, din suflet și fără superstiții. Nu este vorba despre a oferi ceea ce îi plăcea celui decedat în viață – fie că este vorba de băuturi, mâncare sau alte lucruri – ci despre a face un gest simbolic, cu credință și respect pentru memoria celui plecat.”
### ConcluziePomana, ca practică spirituală, nu este despre satisfacerea unor nevoi fizice ale celui decedat, ci despre actul de generozitate și rugăciune pentru sufletul său. Prin gesturi simbolice făcute cu credință și smerenie, se îndeplinește scopul acestei tradiții – acela de a aduce pace și alinare, atât celor rămași, cât și sufletelor celor plecați.
